Ştefan Bănică Jr.

Ce maşină îţi doreşti şi din anumite motive încă nu o ai?

Nu pot să spun că n-aş putea să-mi iau acum ce maşină doresc, pentru că lucrul acesta e posibil. Dar nu reprezintă o prioritate.

Ai făcut pasiuni pentru maşini? Dar maşinile pentru tine?

Nu, n-am făcut pasiuni pentru maşini, dar nici nu sunt de partea celor care cred despre maşini că ţin doar de utilitate.

Care a fost viteza maximă atinsă?

280 km/h.

Câte ilegalităţi comiţi în medie, anual, în trafic?

Nu mă lasă maică-mea să-ţi spun. Eu sunt un om cinstit şi ţi-aş fi spus.

Ai beneficiat de clemenţa agenţilor de circulaţie numai pentru că la volan se afla Bănică Jr?

Uneori da, dar atenţie, nu am făcut greşeli grave şi nici nu te poţi tocmi cu legea şi cu vieţile oamenilor.

Ce păţanii ai avut cu maşinile?

Eram cu Dacia 1310 într-o pădure din apropiere de Ploieşti, noaptea, lângă un restaurant dubios şi, când să plec, a căzut roata, s-a rupt efectiv. La terasă jucau poker pe bani nişte indivizi nu foarte prietenoşi. Am intrat, s-au uitat urât la mine, apoi m-au recunoscut din film, unul dintre ei era mecanic, au sculat tot satul din apropiere să vină să-l vadă pe Bănică, mi-au făcut roata, dar a trebuit să stau cu ei la şpriţ până dimineaţa. Aşa că am fost nevoit să chem doi prieteni ca să pot pleca acasă.

Au urmat albume de rock‘n’roll, scenete solo sau împreună cu tatăl său, concerte la scară naţională şi bârfe mai mult sau mai puţin adevărate. Că, deh, aşa-i în media. Talentul şi renumele l-au ajutat să se impună încet, dar sigur în topul celebrităţilor. Dinamovist convins, le-a compus “câinilor” un imn – reuşit, trebuie să recunoaştem (măcar cu imnul să se laude şi ei). Idol şi heartbreaker, Ştefan Bănică Jr. are o mare pasiune pentru maşini, autoinsuflată. Nu-i plac cele tari pentru statutul pe care i-l oferă, le îndrăgeşte pentru confortul şi puterea lor. Le apreciază atât de mult, încât ar fi în stare să şi danseze pentru ele.

 

Ce maşini avea tatăl tău când erai mic? Ce amintiri frumoase/interesante ai de atunci?

Tata avea un Opel Record Coupe, o maşină foarte tare la vremea aia, la sfârşitul anilor ’60. Apoi a trecut la un Mercedes 190 D – “coadă de rândunică”. Asta se întâmpla prin anii ’70.

Care este maşina perfectă pentru tine?

O maşină spaţioasă, confortabilă, cu un motor de putere mare.

Ce contează mai mult pentru tine: sportivitatea unei maşini sau confortul pe care ţi-l oferă?

Depinde de context. Pentru maşina de zi cu zi, mai ales în oraş, aş alege o maşină confortabilă, iar la ce drumuri sunt în România… cu maşina sport nu prea ai unde să te dai.

Aveai carnet când jucai în seria "Liceenii"?

Nu, l-am luat în anul imediat următor.

Care este povestea primei tale maşini?

A fost o Dacie 1300 cafenie şi a costat 63.000 de lei pe vremea aia. L-am rugat pe taică-meu să mă împrumute cu nişte bani, iar el m-a întrebat câţi bani am şi eu am zis 3.000. Mi i-a dat până la urmă, dar i-am restituit, pentru că făceam un serial, aşa că prima maşină mi-am cumpărat-o, practic, singur.

Ce alte sporturi cu roţi mai practici?

Nici unul.

Despre motociclete ce ne poţi spune?

Îmi plac, dar nu mi-am cumpărat până acum nici una şi nici nu ştiu dacă am s-o fac. A fi motociclist cu adevărat înseamnă să trăieşti în acest spirit, e un stil de viaţă.

 

Pagini: 1 2