Infiniti FX50S – test

Autor: Oraan Mărculescu acum 10 ani Test drive

Infiniti FX50 S arată bestial. Adică, dintre toate
SUV-urile de pe planetă, el este singurul despre care pot spune că
arată ca o „bestie”. Asta îţi vine să şi zici când îl vezi prima
oară, indiferent de felul cum faci asta: treci pe lângă el pe
stradă, te depăşeşte cu 150 km/h sau îl vezi în oglinda
retrovizoare cum aruncă spre tine cu raze bixenon.

Urmaş al unei prime generaţii care întorcea capetele pe stradă
datorită evacuărilor construite special pentru a suna de parcă
maşina ar porni de pe loc cu 1.000 CP, noul FX este importat
oficial în Europa şi deci şi în România. Chiar dacă zgomotul produs
pare acela al unui avion de vânătoare, FX45 afişează un interior
care în Europa a fost aspru criticat, din cauza plasticelor destul
de ieftine şi a finisărilor mediocre. Ideea noului FX a fost de a
concura direct SUV-urile premium europene, atât la performanţe, cât
şi, mai ales, la confort şi sentiment de premium.

Ceea ce vedeţi aici este o versiune europeană de FX, modificată la
nivel de tren de rulare faţă de ceea ce găsiţi peste Ocean.
Autoitalia, care a adus Infiniti în România, importă toate modelele
Infiniti destinate pieţei europene, iar FX este disponibil cu două
motorizări, ambele pe benzină.

Versiunea 37 este dotată cu un motor V6 de 235 CP şi vine
cu două tipuri de echipare, GT şi S. Vârful de gamă este oferit
doar cu echiparea S, care, la 73.000 de euro, oferă toate dotările
disponibile pentru FX. Practic există o singură dotare opţională,
„roata de rezervă de dimensiuni reduse”, în valoare de 100 de euro.
Doar vopseaua metalizată mai costă 800 de euro şi ai deci de plătit
73.900 de euro pentru un 50S.

Indicativul 50 ascunde însă cea mai mare bucurie a unui posesor de
FX: motorul V8 pe benzină, aspirat, de 5 litri, care dezvoltă 390
CP şi 500 Nm. Cuplat unei transmisii automate cu şapte rapoarte,
V8-ul propulsează FX50S cu până la 250 km/h şi îl duce de la 0 la
100 km/h în 5,8 secunde.

Motorul este senzaţional. Sună bine şi urcă foarte uşor către
turaţiile ridicate. Transmisia automată îl penalizează însă destul
de mult când foloseşti modul manual. În acest caz, schimbările de
trepte sunt lente şi survin destul de târziu după acţionarea
padelelor. Din păcate, evacuarea nu mai sună deloc asemănător cu a
generaţiei precedente, aşa că nu înţeleg deloc de ce au răpit
constructorii sunetul fabulos al versiunilor V8. S-a pierdut mult
din exotismul ce caracteriza fostul FX.

Altfel, maşina te inspiră la o rulare cât mai rapidă.
Reprizele sunt foarte iuţi, mai ales în treptele trei şi patru ale
transmisiei, şi atingi repede valori apropiate ale vitezei maxime
dacă accelerezi constant. FX nu dă semne că ar avea nevoie de mai
multă putere, iar trenul de rulare poartă „vina” principală pentru
acest lucru.

Suspensiile sunt foarte rigide şi poţi uita de confort pe
denivelări sau în offroad uşor. Ruliul este destul de mic şi, la
limită, FX50 S supravirează uşor. Aveţi însă grijă, limitele lui FX
sunt destul de departe pe vitezometru, deci e nevoie de reflexe şi
de atenţie de vânător. Sau de pilot. Sau de Predator.

Interiorul noului FX este foarte primitor şi, faţă de fosta
generaţie, saltul calitativ e uriaş. Bordul este îmbrăcat în piele,
scaunele sunt extrem de confortabile şi nu mai există plastic
ieftin, parcă finisat în grabă, ca la modelul precedent.

Din cauza formei caroseriei, vizibilitatea în spate nu este foarte
bună, dar de foarte mare ajutor în timpul parcărilor sau al
manevrelor în spaţii înguste este sistemul de camere perimetrice,
cu ajutorul cărora poţi vizualiza pe monitorul central zona din
jurul maşinii fără a fi nevoie să te ridici din scaun vreun
centimetru.



Comentarii
Inchide