Mini Clubman

Autor: Anca Arsene acum 13 ani Test drive

Spre exemplu, stopurile nu mai sînt încorporate în uşi, designerii împrumutînd conceptul aplicat pentru faruri. Adică le-au plasat direct pe maşină şi au decupat uşile în jurul lor, aşa încît, atunci cînd acestea din urmă sînt deschise, au găuri în loc de stopuri. Că tot vorbesc despre detalii, compartimentarea portbagajului este şi ea foarte util concepută. Mini a mers pe ideea că poate oferi mai mult spaţiu şi a separat potrbagajul în două compartimente, cel de-al doilea substituind de fapt spaţiul alocat în general roţii de rezervă, pe care bavarezii de la BMW au mutat-o sub maşină.

Totuşi, nu se poate spune despre Clubman că este o maşină de cinci locuri, pentru că în spate încap doar două persoane.
În scaunul şoferului, trebuie să recunosc că te simţi extrem de confortabil. Eleganţa şi designul aparte, caracteristic maşinilor semnate Mini, se păstrează şi în interior. Există foarte multe elemente cromate, culori personalizate, butoane pe volan – în partea stîngă pentru schimbarea melodiilor şi pentru volum, iar în partea dreaptă pentru pornirea pilotului automat şi pentru setarea vitezei de mers.

Ceea ce mi s-a părut mie absolut distinct este ceasul de pe bord care indică viteza şi situaţia combustibilului în rezervor, pentru că este foarte mare şi e plasat pe mijloc, în dreptul schimbătorului de viteze.
În concluzie, totul pare trendy şi feminin la maşina asta. Tocmai de asta, nu înţeleg de ce a ales BMW să o promoveze ca variantă masculină a lui Mini Cooper, mai ales că, de la bun început, a prevăzut că maşina va fi cumpărată în egală măsură şi de femei.

Mie, una, oricum mi se pare mai degrabă o maşină pentru doamne. Şi probabil că nu sînt singura. Am parcat-o în faţa sediului într-una dintre zilele trecute şi am fost asaltată de un domn extrem de curios asupra felului cum merge, el declarînd că vrea să-i cumpere fiicei sale una la fel şi că degeaba este foarte bine pus la punct în ceea ce priveşte designul şi dotările, dacă nu ştie cum merge.

M-am gîndit cîteva secunde, încercînd să găsesc ceva negativ, astfel încît să încep cu o critică, dar degeaba. Pentru oraş, este o maşină foarte docilă, stabilă în curbe şi capabilă să se strecoare prin traficul aglomerat din Bucureşti. Plus că, pentru orele de vîrf – cînd nu apuci să ajungi şi în viteza a doua, fiindcă tot ce faci este să pleci de pe loc doar ca să frînezi înainte să atingi 15 de kilometri pe oră, deplasîndu-te abia cîţiva metri odată –, bavarezii au dotat Mini Clubman-ul cu un sistem de economisire a combustibilului.

Mai exact, în momentul în care maşina stă pe loc şi e lăsată la liber, motorul se opreşte, pornind instantaneu cînd este apăsat ambreiajul. Altfel spus, contactul se face suficient de repede ca să nu împiedice şoferul să plece de pe loc imediat ce semaforul s-a făcut verde. Nu este însă obligatorie această opţiune, pentru că, în dreptul schimbătorului de viteze, există un buton care dezactivează sistemul.

"Dar… este o maşină sport?", mă mai întreabă domnul cel curios. Cred că în momentul cînd i-am spus că are un buton prin care activează modul sport şi îşi schimbă complet comportamentul, devenind o maşină agresivă, l-am convins să-i cumpere şi fiului său una.

Adevărul este că dacă apeşi acceleraţia puternic, ca să ajungi la viteza de 100 de kilometri pe oră în cele 7,6 secunde, Mini Clubman-ul porneşte cu atîta putere de pe loc, încît îşi pierde din aderenţă, iar botul devine uşor instabil. Nu pot să spun însă că nu mi-a plăcut pînă şi acest lucru la ea.

Preţ de bază (DDP): 25.323 euro
Preţ model testat (DDP): 30.033 euro

Este foarte posibil să mă contraziceţi, cu un argument destul de solid: la capitolul maşini, agentul 007 s-a remarcat întotdeauna prin modele de lux, extrem de puternice şi tot pe atît de scumpe. Un simplu exemplu ar fi modelul Aston Martin DBS – condus de Bond în cea mai recentă ecranizare, “Casino Royale” –, maşină al cărei preţ depăşeşte fără probleme pragul de 170.000 de euro.

Şi totuşi, cu greu cred că îmi voi schimba părerea. Spun asta pentru că modelul Mini Clubman Cooper S este, în opinia mea, o maşină făcută parcă special pentru o femeie aflată în misiune, chiar dacă, din punctul de vedere al preţului, nu se ridică la nivelul unei maşini de lux – cel mai scump exemplar costă în jur de 35.000 de euro.

Prin definiţie, Mini este o maşină elegantă, devenită deja un soi de emblemă care inspiră ideea de fashion şi care, la prima vedere, îţi lasă impresia că nu poţi urca la volanul ei decît dacă porţi costum şi pantofi. Pe partea cealaltă, însă, cei 175 de cai-putere pe care-i are transformă modelul Clubman Cooper S într-o adevărată maşină sport, care mănîncă asfaltul dacă este provocată – atinge 100 de kilometri pe oră în 7,6 secunde.

Pentru o maşină de oraş, cum vrea să pară, Clubman Cooper S are pe bord viteza maximă destul de mare: 240 de kilometri la oră. Clar că nu va merge niciodată cu această viteză, dar 220 de kilometri pe oră tot prinde, pentru că este foarte uşoară şi, în plus, e micuţă, chiar dacă este mai lungă cu aproape 25 de centimetri decît modelele tradiţionale.

Noul Mini are şi alte cîteva "chiţibuşuri" interesante, pe lîngă faptul că este un model mai puternic (depăşindu-l cu 7 cai-putere pe Cooper S) şi totodată mai mare, fără a depăşi însă lungimea de patru metri.
Privit din faţă, Clubman Cooper S nu diferă cu nimic de celelalte modele Mini, dar partea din spate va atrage cu siguranţă atenţia, pentru că portbagajul nu se deschide în mod obişnuit, ci are două uşi simetrice, denumite "splitdoor", care se deschid în lateral. Sistemul aminteşte foarte tare de modelele Morris Mini Traveller şi Mini Clubman Estate, extrem de populare în anii ’60.

O notă distinctivă o dă Mini Clubman-ului şi faptul că este primul model Mini cu cinci uşi. Să nu vă închipuiţi însă că acestea sînt dispuse în mod tradiţional. Aşa cum am spus, două sînt cele de la portbagaj, una este uşa de pe partea şoferului, iar în dreapta există de asemenea două uşi, cea din spate, botezată "clubdoor", facilitînd accesul către bancheta din spate a maşinii. De reţinut însă că nu există mîner exterior pentru această a cincea uşă, singura posibilitate de a o deschide fiind din interior.

Per ansamblu, pot spune fără să greşesc că aspectul Clubman-ului nu este fundamental diferit de al generaţiei precedente Mini şi, de fapt, nici interiorul nu a suferit foarte multe modificări, dar se resimte atenţia sporită pentru detalii. Ceea ce este explicabil, avînd în vedere faptul că la designul maşinii s-a lucrat aproximativ patru ani.



Comentarii
Inchide