Opel Astra

Autor: Constantin Ciobanu acum 10 ani Test drive

Mai există un singur scaun care a primit un asemenea certificat,
iar acela se află într-un Mercedes Benz. La capitolul noutăţi putem
include şi gurile de ventilaţie, care vin cu un reglaj ce permite
„împrăştierea” fluxului de aer. Unii clienţi şi-au dorit guri de
ventilaţie care, atunci când ghidează aerul spre faţă, să ofere un
flux difuz, nu un jet concentrat.

Habitaclul este „îmbrăcat” într-o lumină ambientală roşie care îşi
are originea fie într-un microspot amplasat în plafon, fie în
ledurile ascunse în spatele clanţelor sau în consola levierului
cutiei de viteze. Planşa de bord este inspirată de la Insignia, dar
a câştigat mult atât în ergonomie, cât şi în calitate, fie că
vorbim de materiale, fie de calitatea asamblării. Înainte de a
părăsi habitaclul, trebuie aruncată o privire şi în portbagajul de
370 litri.

Ceva mai mic decât al concurenţilor direcţi, dar un portbagaj care
vine cu un sistem extrem de simpatic şi agreabil. Se numeşte
Flexfloor şi este pe cât de simplu, pe atât de util. El permite
ajustarea în trei poziţii a înălţimii de încărcare a portbagajului,
dar şi împărţirea acestuia în două compartimente.

Înainte de a porni la drum, să aruncăm o privire sub maşină, pentru
că şi aici avem ceva interesant. Pe faţă vorbim despre o suspensie
McPherson, dar pe spate putem începe cu o punte semirigidă. Nu prea
avem motive de a zâmbi când unii oferă de două generaţii punte
independentă pe spate.

Prin urmare, avem o punte semirigidă, plus Watt’s Link. O punte
semirigidă are grijă de confort, dar nu poate face mare lucru când
vine vorba de perfomanţe. Watt’s Link este format din două tije
care au grijă să elimine jocul lateral al punţii. O soluţie simplă,
dar care am descoperit că este eficientă.

Avem avantajele economiei de spaţiu oferite de puntea semirigidă şi
performaţele care se apropie extrem de mult de cele oferite de o
suspensie multilink. Apoi, în funcţie de motorizare sau de
opţional, mai putem vorbi de FlexRide, un control electronic al
suspensiei care permite alegerea a trei setări: Standard, Sport şi
Tour.

Există diferenţe între cele trei setări, dar FlexRide nu se rezumă
doar la controlul suspensiei, ci interacţionează cu direcţia şi
motorul, fapt ce ne face să vorbim despre trei personalităţi
diferite ale maşinii.

Graţie acestei soluţii tehnice, putem vorbi în cazul lui Opel Astra
şi de opţiunea FlexFix sau cum poţi căra două biciclete cu Opel
Astra fără a sacrifica nimic din spaţiul interior sau din cel al
portbagajului şi fără a cocoţa atelajele pe maşină sau a le arunca
într-o remorcă.

După atâtea cuvinte prin care am încercat să descriu ce am văzut şi
am pipăit, să vedem dacă Astra confirmă şi dinamic. Am ales pentru
test, din cele patru motorizări, vârful de gamă. Este vorba despre
un propulsor de 1,6 litri turbo care oferă 180 CP la 5.500 rpm şi
un cuplu motor de 230 Nm disponibil între 2.200 şi 5.400 rpm.

Poate am ales aşa şi din nostalgie, căci Astra pe care am avut-o la
redacţie în test de anduranţă avea tot 1,6 litri sub capotă, dar
fără turbo. Un propulsor care te face să zâmbeşti în primele câteva
sute de metri de rulare. Trage extrem de plăcut, nu poţi vorbi de o
explozie a celor 180 de cai, dar oferă reprize extrem de bune.

Pagini: 1 2



Comentarii
Inchide