Alfa Romeo 159 TBi

Au fost zvonuri, poate mai sunt
unele legate de apariţia unei versiuni cu atitudine, poate un
GTA. Şi dacă ar fi existat
acea versiune, tot nu ar fi fost peisajul complet. Lipsea ceva
pentru ca pachetul să fie complet. O motorizare, acea
motorizare…

Am condus toate versiunile de Alfa Romeo 159, am degustat toate
motorizările, dar de fiecare dată mai exista câte un „dacă ar fi
fost”… Despre 1.9 Mjet am crezut că este acel
propulsor, greutate redusă pe puntea faţă, cuplu corect… Dar e
diesel, turometru se termină prea repede, sunetul motorului, destui
factori de pus în cealaltă balanţă.

Despre propulsorul diesel de 2 litri, poate
sunt 20 CP în plus şi 40 Nm, dar nici o diferenţă. Am avut speranţe
de la 2.4 JTDm, un diesel de 210 CP, cuplu motor 400
Nm… Dar, şi este un mare DAR. Vorbim despre o greutate
mai mare cu 170 kg, lucru care evident afectează dinamica. Dacă
trecem în revistă propulsoarele pe benzină, primul lucru care sare
în ochi sunt cei 260 CP ai propulsorului V6.

Şi aici ai bănui ceva foc de
artificii, dar vorbim despre un cuplu de 322 Nm şi despre un sistem
de tracţiune integrală. Uffff… Poate cel mai bine m-am înţeles cu
propulsorul aspirat de 1.8 litri, care dezvolta 140 CP. Nu ştiu de
ce, poate datorită greutatăţii mai mici pe puntea faţă, dar am
descoperit o maşină mai vie pe viraje, mult mai intuitivă.

Şi erau doar 140 de căluţi… Ei, şi uite că acel propulsor de
1.8 litri a primit ceva suport moral de la o turbină şi se laudă
acum cu 200 CP livraţi la 5.500 rpm şi cu un cuplu
motor de 320 Nm disponibil de la 1.400 până la 3.750
rpm. La prima vedere, o mică înşiruire de date tehnice,
nimic spectaculos. Dar este un model care a păstrat tot spiritul
versiunii 140 CP, la care s-a adăugat suficientă poftă de
viaţă.

Propulsorul este minunat. Este incredibil de elastic, ştie să
livreze putere de la nişte turaţii indecent de reduse pentru o
benzină. Treapta a doua sau a treia, 850 rpm, accelerez şi maşina
câştigă în viteză semnificativ fără a avea parte de momente de
cumpănă din partea propulsorului. Puterea este şi ea livrată
linear, dar adăugaţi un 10% de ludic în modul cum vine aceasta.

Trebuie ţinut cont de faptul că puterea vine din plin abia când
turbina ajunge la 0,8 bar presiune. Coloana sonoră
este şi ea agreabilă, şi pe alocuri mai ghiceşti că partener la
drum îţi este şi o turbină. La exterior, vei fi satisfăcut vizual
de evacuarea dublă, iar acum, cu dimineţile reci, vei conştientiza
existenţa ei în aburii din retrovizoare. Direcţia, chiar dacă este
asistată hidraulic, poate fi acuzată de un micron de
imprecizie.

În schimb am găsit o cutie de
viteze plăcută, o cursă a levierului adaptată caracterului maşinii.
Un feeling plăcut la schimbat treptele, intuieşti sub husa de piele
care îmbracă levierul o grilă metalică de ghidaj precum cea de la
supercaruri. Reuşeşti să o vizualizezi tactil. Aş fi preferat un
dozaj mai bun al pedalei de frână, în prima jumătate a cursei
decelerarea nu este aşa pronunţată, lucru ce te poate arunca pe
frâne ca proaspăt utilizator.

Dar te obişnuieşti rapid cu acest detaliu. Acest micuţ agregat
de 1.742 cmc supraalimentat se dovedeşte
senzaţional. Extrem de viril, senzaţional de eleastic, cu un
soundtrack interesant dar care poate fi şi un mic duşman al
buzunarului.

Sunt ceva ani de când lumea a văzut
pentru prima dată 159. Şi, cu toate acestea, nu s-a evaporat nici
măcar un gram din şarmul italiencei. Are aceeaşi putere de
seducţie. Nu voi insista pe design, este un model cunoscut, s-au
convertit liniile caroseriei în suficiente cuvinte pentru a creea o
imagine.

Personal o consider una dintre cele mai elegante şi frumoase
caroserii ale acestor vremuri. Alfa Romeo 159 TBi, ceva nou? Cu
excepţia unei turbine, nu pare a fi nimic
nou. Dar ce diferenţă. Chiar dacă este vorba de o versiune cu
pretenţii, am apreciat discreţia exteriorului.

Nu cred că ar fi găsit nimeni deplasat un pachet „TI” pe această
motorizare.Singura extravaganţă exterioară este reprezentată de
evacuarea dublă. Nici interiorul nu vine cu ceva
nou, aceiaşi Alfa 159. În timp am remarcat o evoluţie a
materialelor şi a finisărilor.

Există diferenţe semnificative
între modelele din primul an de producţie şi ce se comercializează
acum. Lucru evident cel puţin din punct de vedere al finisărilor şi
calităţii asamlării. Un inconvenient din punctul unei persoane de
187 cm este poziţia la volan. Nu este vorba de una incomodă sau cu
mici carenţe ergonomice.

Poate o poziţie la volan ceva mai sportivă, ţinând cont de
caracterul maşinii. Poate poziţia la volan este o idee cam înaltă,
poate faptul că sunt înalt şi am o senzaţie de lipsă de spaţiu
deasupra capului… O sumă e factori care alterează ideea de
poziţie optimă de condus.

Pagini: 1 2