Opel Insignia EcoFlex

Autor: Sergiu Tudose acum 11 ani Test drive

Urăsc
înfrângerile. Câteodată, le iau personal. Nu vreau să intru în
detalii înainte de a vă prezenta momentul sosirii grupului nostru
în Frankfurt pentru a conduce ultima şi cea mai nouă versiune a
Insigniei, anume ecoFlex-ul.

Ziua avusese un start foarte matinal. La 4 dimineaţa eram deja în
aeroport pentru un zbor de două ore şi jumătate, iar cu somnul nu
stăteam deloc bine. Plus că, în cazul meu, ideea de-a conduce o
maşină „verde” nu era tocmai medicamentul potrivit pentru a mă face
să mă trezesc mai repede.

Noroc că, înainte de a primi cheia de la maşină, avusesem timp
suficient ca să introduc puţină cofeină în sistem, fapt ce m-a
pregătit pentru evenimentul care urma să fie unul dintre cele mai
interesante şi surprinzătoare drive teste la care am participat
vreodată.

Totul a început la conferinţa de presă, în cadrul căreia oficialii
GM şi Opel ne-au prezentat maşina şi ne-au vorbit despre toate
modificările aerodinamice aplicate ei, rezultatul fiind un
coeficient Cx de doar 0,26 – demn de multe berline de lux, cu
etichete duble sau chiar triple.


Propulsată de încă noul CDTi de 2,0 litri şi 160 de cai-putere,
Insignia ecoFlex oferă, cel puţin pe hârtie, un consum mediu de 5,2
litri/100 km şi unul extraurban de 4,2 litri. Emisiile de CO2 au
fost reduse la 136 de grame pe km, adică, altfel spus, avem de-a
face cu o maşină mai economică decât versiunea standard 2.0 CDTi:
minus 0,5 litri în cazul mediei de consum şi minus 20 g în cazul
emisiilor de dioxid de carbon.

Apoi, modificările aerodinamice sunt atât de subtile, încât aş
putea spune că-s de-a dreptul invizibile. Jur că, uitându-mă la
„noua” grilă frontală pusă lângă una standard, în timp ce mi se
explicau diferenţele (zona de sus închisă, la fel ca partea de jos
a radiatorului), dădeam din cap la modul: „Aha, OK, înţeleg…
aveţi nişte Red Bull?”, pentru că în realitate chiar nu reuşeam să
le văd.

Într-un final am concluzionat că modificările cele mai importante
s-au operat la transmisie şi undeva sub maşină, unde s-au adăugat
secţiuni perfect plate pentru a asigura un flux de aer neîntrerupt.
O idee destul de bună, ţinând cont că dedesubtul este aproape la
fel de important ca şi caroseria atunci când maşina începe să
întâmpine o rezistenţă sporită la rulare.


Garda la sol a fost şi ea diminuată, în timp ce anvelopele
Michelin aflate în cele patru colţuri ale modelului ecoFlex au fost
concepute de la zero, special pentru această maşină. Se făcuse deja
ora 10 dimineaţa şi Soarele începuse să îndepărteze norii de
deasupra Frankfurtului când m-am urcat la volanul unui ecoFlex
argintiu hatchback… cu destinaţia Heidelberg, oraş situat la
aproximativ 80-90 km depărtare. Ruta ne-a purtat atât pe
autobahnuri fără limitări de viteze, cât şi prin câteva orăşele
micuţe în care ne-au întâmpinat semafoare, trafic şi construcţii pe
marginile drumurilor.

Am condus fără aer condiţionat, mergând pe autostradă constant la
aspiraţie în spatele camioanelor în treapta a 6-a, la 110 km/h pe
cruise control (pentru a nu avea de-a face cu acele mici variaţii
de viteză care apar atunci când atingi tot timpul altfel pedala de
acceleraţie). În trafic am încercat să ajung cât am putut de repede
în treapta 5-a la limita subturării motorului, lăsându-l şi cât am
putut de mult în neutru.

Când am ajuns în vecinătatea castelului Schloss, indicatorul de
consum arăta 3,9 litri. Mă simţeam excelent. Victorie pentru mine,
victorie pentru Opel şi nu în ultimul rând victorie pentru cei care
vor realiza că, în acest segment, Insignia ecoFlex nu are momentan
nici un rival capabil să administreze atât de eficient economia de
combustibil şi performanţele. La 160 de cai şi 380 Nm, nu eşti
tocmai cea mai lentă maşină de pe şosea…



Comentarii
Inchide