Renault Clio Facelift

Autor: Constantin Ciobanu 09 iul. 2009 Test drive

Iar din acest punct de vedere nu pot decât să felicit Renault Sport pentru ideea de a oferi celor dornici un model care să poată fi folosit în viaţa de zi cu zi, dar şi ca „track day car” sau bază pentru o maşină de competiţie. În plus, cele două versiuni au personalităţi total diferite. Cea Sport vine cu o setare a suspensiei orientată spre confort, fapt evident imediat ce aflaţi că amortizoarele sunt cu 15% mai moi.

Toate acestea pentru a transforma Clio RS într-un model agreabil şi în cazul călătoriilor pe distanţe lungi. Pentru versiunea Cup avem amortizoare cu 15% mai tari şi arcuri cu 27% mai dure pe faţă & 30% pe spate comparativ cu ale versiunii Sport.

Rigiditatea torsională a crescut cu 10 procente, garda la sol este mai mică cu 7 mm (fapt ce conduce la o ameliorare semnificativă a ţinutei de drum prin coborârea centrului de greutate) iar direcţia are o demultiplicare mai scurtă cu 7,5% comparativ cu versiunea Sport. În final trebuie spus că versiunea Cup este mai uşoară cu 36 kg decât echiparea Sport, ceea ce o transformă în creaţia cu cel mai bun raport putere/greutate din clasă – 6 kg/CP.

O să vorbim aici şi despre cum este şi ce poate versiunea Cup testată pe circuitul Braga din Portugalia. Aşa cum am mai spus, Cup nu ştie să fie politicoasă la interior. Dacă eşti vreo fire mai sensibilă, s-ar putea să te consideri jignit de atmosfera din habitaclu. Nu tu butoane, nu radio, nu aer condiţionat, pe un circuit unde temperatura era de 29 de grade Celsius.

Şi aşa descoperi că, după ce ai pornit propulsorul şi îţi aştepţi rândul la intrarea pe circuit, nu-ţi mai rămâne altceva de făcut decât să te concentrazi asupra a ceea ce va urma. Un buton există, trebuie să mă corectez, pentru eliminarea controlului electronic.

Câteva detalii devin evidente după 1 km de circuit – maşina este mai vie, propulsorul livrează puterea ceva mai viril, cutia e mai precisă, maşina este mult mai intuitiv de înscris şi menţinut pe trase, cară ceva mai multă viteză pe viraje, iar direcţia comunică.

Pe traseu realizezi că frânele Brembo sunt senzaţionale şi nu prea te obosesc, dându-ţi enorm de multă încredere. Stabilitatea pe traiectorie la frânări violente de la viteze superioare este bună, iar parfumul specific este acela al unui hatch care descarcă puntea spate. Pe de o parte maşina este esenţă, iar în altă ordine de idei reuşeşte să comunice extrem de fidel totul, astfel încât conştientizezi fiece eroare – chiar şi 2 cm de subvirare.

Recepţionezi greşeala ca pe o mică palmă, într-atâta de curat comunică maşina. O jucărie pe care trebuie să o înveţi pentru a obţine satisfacţie totală. În acelaşi timp, intervenţiile asupra propulsorului care livrează cuplul motor la turaţii medii cu 20 de procente în plus aduc un plus de coerenţă pe circuit.

Ele se traduc prin faptul că îţi permit abordarea unor viraje într-o treaptă superioară fără să te facă să rişti o ieşire din zona de putere. Clio RS Cup este realmente o jucărie dedicată cunoscătorilor. Nu face parte din categoria liniuţe, ci din a celor care ştiu să devoreze un drum de coastă. Şi aşa îmi aduc iar aminte că România nu are un circuit, hmmm…

Un facelift care pe mulţi i-a trimis în corul protestatarilor. Nu comentez, pentru că am reuşit într-un final să conştientizez faptul că designul este o chestiune de gust, în sensul că aici poţi doar exprima opinii. Dacă încerci mai mult, începi să te descalifici.

Personal, găsesc faceliftul reuşit. Iniţial am fost uşor contrariat, dar, în timp, comparând cele două imagini, am descoperit ceva mult mai apetisant la versiunea cu facelift. De aceea, nu voi comenta evoluţiile stilistice, ci doar pe acelea care chiar au un rol funcţional.

S-a urmărit în primul rând o îmbunătăţire a coeficientului aerodinamic şi o răcire mai eficientă a componentelor supuse torturii termice pe timpul utilizării. Poate de aceea caroseria pare a fi ceva mai cuminte, deşi, analizată în detaliu, dezvăluie o evazare discretă a aripilor faţă/spate. Motivul? Ecartamentul faţă a crescut cu 48 mm, iar cel spate cu 50 mm comparativ cu ecartamentele unui Clio de serie. Un detaliu care nu se vede, dar se simte din plin.

Partea frontală este dominată de o priză de aer amplasată în spoiler şi mult mai generos dimensionată, pentru a permite o răcire mai bună a agregatului, care acum livrează 203 CP la 7.100 rpm şi 215 Nm la 5.400 rpm. De asemenea, priza de aer frontală este „secţionată” longitudinal de un ornament care, la prima vedere, ba chiar şi la a doua, poate fi considerat un artificiu estetic.

În afara faptului că este inspirat de spoilerul maşinii de Formula 1, acest apendice aerodinamic are rolul de a neutraliza turbulenţele produse de aripile mai late şi de a contribui la extragerea aerului cald de sub capotă şi la canalizarea lui spre cele două fante din aripi, pentru evacuare. Iar în final, evident, îşi aduce contribuţia la îmbunătăţirea coeficientului aerodinamic.

Avem în spate un difuzor redesenat care oferă, la 130 km/h, o apăsare de 40 kg. Acum Clio RS epatează cu aceeaşi evacuare dublă, dar aceasta nu mai este camuflată în difuzor, ci se află la vedere. De asemenea, difuzorul spate, splitterul frontal şi oglinzile retrovizoare sunt acum finisate în Gloss Metal sau Cold Metal Grey. Un detaliu interesant e acela că, în cazul versiunii RS, blocurile optice spate au rămas neschimbate.

Înainte de a lua la puricat interiorul, trebuie făcută menţiunea că există două versiuni de echipare: Sport şi Cup. Versiunea Sport este cea pe care o ştim deja şi va continua să fie prezentă pe piaţa românească. Şi este versiunea cel mai bine echipată a hot hatch-ului francez, aici incluzând atât materialele de la interior, cât şi dotarea.

Pe lângă ambianţa sportivă subliniată de volanul din piele perforată, de pedalierul sport din aluminiu sau de scaunele sport, mai există şi aer condiţionat, sistem audio, computer de bord şi chiar sistem de navigaţie.

În cazul versiunii Cup, trebuie să spuneţi adio oricărui detaliu care ar aduce 1% confort în viaţa dumneavoastră. Habitaclul este redus la esenţă. Sincer, mă mir că mai există bancheta spate, eu unul aş fi renunţat la ea. Aveţi în dotarea de serie volan, pedalier, schimbător şi ceva ce aduce a ventilaţie. S-a renunţat la tot ce era inutil în această maşină care se vrea o sportivă pură.

Urmărește Promotor.ro pe Google News



Comentarii
Inchide