Am condus Nissan Leaf, maşina anului 2011

Nissan Leaf, sau automobilul, chiar el şi electric, abordat din cu totul altă perspectivă. Bateria a fost realizată de Automotive Energy Supply Corporation (AESC), un parteneriat între Nissan şi NEC. Energia este stocată în 48 de module lithiu-ion, fiecare modul fiind compus din 4 celule. Faptul că s-a renunţat la forma cilindrică, clasică, a bateriilor a reprezentat un uriaş pas înainte.

Acest lucru a permis poziţionarea bateriilor sub podea, între cele două punţi. Din start putem vorbi de o repartiţie bună a maselor şi de un centru de greutate destul de coborât raportat la un automobil cu propulsie clasică sau chiar la unul electric metamorfozat dintr-unul convenţional. În acepţiunea „clasică” putem spune că rezervorul este format din 192 celule lithiu-ion, care au o capacitate de stocare de 24 kWh.

Propulsia este asigurată de un motor electric de 80 kW, 109 CP disponibili între 2.730 rpm şi 9.800 rpm. Cuplul motor este de 280 Nm de la 0-2.730 rpm. Motorul electric are o turaţie maximă de 10.390 rpm. Ambreiajul este automat, iar raportul final al transmisie este de 7,9377, de cutie de viteze nefiind vorba, existând un singur raport de reducţie. Acestea ar fi detaliile tehnice care îl transformă pe Nissan Leaf în altceva decât un automobil obişnuit – motor cu ardere internă, cutie de viteze…

Design. Categoric un detaliu controversat. În primul rând forma este ceva care evident trebuie să fie în slujba funcţionalităţii. Aşadar s-a urmărit evident un coeficient aerodinamic cât mai scăzut, s-a obţinut 0,29. Totul camuflat sub forma unui hatchback care face prin dimensiuni trimitere la clasa compactă. Leaf totuşi are ampatamentul puţin mai mare decât noul Ford Focus – 2.700 mm vs 2.648 mm. Singurul detaliu de design exterior care poţi spune că face trimitere la gama actuală Nissan fiind forma farurilor, care o poţi regăsi la Juke – grupurile optice faţă pentru semnalizare şi lumini de poziţie.

Pagini: 1 2 3 4 5