Fiat 500

Autor: Constantin Ciobanu acum 12 ani Test in premiera

A fost carnaval la Torino, probabil mai este şi acum. Pe străzi,
lumea nu îşi ura „La mulţi ani!” sau mai ştiu eu ce altceva, îşi
ura un Fiat 500, noul Fiat 500. De unde atîta pasiune pentru o
buburuză? Mă chinuiam să înţeleg şi nu am reuşit decît după ce am
vorbit cu un taximetrist. Fiat 500, cel lansat în 1957, este
considerat membru al marii familii italiene. Am observat o mică
încruntare pe faţa italianului cînd m-am referit la 500 ca la un
automobil. A fost maşina care a contribuit la renaşterea Italiei
după al doilea Război Mondial, pentru italieni este un copil de
suflet, un membru al familiei, acceptat cu bune şi cu rele.
Cinquecento este maşinuţa în care s-au consumat drame şi poveşti de
dragoste, buburuza în care s-a respirat cotidianul într-o vreme
cînd lumea încerca să uite de mirosul prafului de puşcă….
Probabil de aceea întreţine atîta pasiune. În plus, oare cîţi
dintre italienii de azi or fi fost concepuţi într-un
cinquecento?

Fiat a reuşit cu noul 500 ceva ce nimeni nu a reuşit pînă
acum, deşi mulţi s-au străduit, vezi Mini sau VW Beetle. A reuşit
să scoată pe piaţă ceva cu patru roţi, micuţ şi drăgălaş, un produs
care a fost îmbrăţişat cu o simpatie uriaşă de italieni, de cei
îndreptăţiţi să dea verdictul final asupra produsului. A reuşit să
scoată pe piaţă ceva ce în termeni clasici se numeşte automobil,
dar de fapt este emoţie pură.

În 1957, se putea vorbi despre o maşinuţă de 2,97 metri lungime,
1,32 lăţime şi 1,32 înălţime. Astăzi, Fiat 500 are 3,54 m lungime,
1,62 lăţime şi 1,48 înălţime. }inînd cont de evoluţia dimensiunilor
în industria auto, putem spune că noul 500 păstrează proporţiile în
acest salt în timp de 50 de ani. Aşadar, astăzi poţi rătăci un Fiat
500 în peisajul urban extrem de uşor. Un articol generos
dimensionat ar putea fi scris numai pe tema designului noii
maşinuţe. Este fabulos cum au reuşit designerii italieni să
conserve imaginea vechiului 500 şi s-o adapteze prezentului. Există
o gamă de accesorii cromate pentru exterior care pot spori şi mai
mult senzualitatea modelului. Interiorul, inspirat de cockpitul
celebrului cinquecento, este la fel de vesel ca exteriorul.

Poziţia la volan e interesantă, italienii recurgînd la un
mic artificiu cel puţin în cazul scaunului pentru şofer. Şezutul,
uşor înălţat înspre partea din faţă, te obligă la o poziţie la
volan ceva mai avansată, pentru a ajunge la pedalier. Aici sunt
două aspecte pozitive: o poziţie corectă la volan sporeşte
eficienţa sistemelor de siguranţă în cazul unui eveniment nedorit;
în al doilea rînd, se măreşte spaţiul la nivelul genunchilor pentru
pasagerul din spate. Pe de altă parte, s-ar putea să apară un
oarecare disconfort la drumuri mai lungi. Planşa de bord afişează
un design minimalist, toate informaţiile de care are nevoie şoferul
fiind grupate pe un singur ceas. Pe exteriorul cadranului este
gradat vitezometrul, iar imediat în interior a fost poziţionat
turometrul. Restul informaţiilor sînt afişate pe un display
amplasat în centrul acestui cadran. Informaţiile oferite de
computerul de bord sînt complete şi surprind prin varietate, dacă
se ia în calcul caracterul nonconformist al maşinii. Bucură ochiul
şi consola centrală, utilată atît cu sistemul audio, cît şi cu
panoul de control al climatizării. Întreg designul planşei de bord
este dominat de simetrie şi eleganţă.

Locurile din spate pot fi considerate funcţionale – şi spun asta
după exerciţiul a patru jurnalişti germani destul de voinici, care
au dorit să intre toţi în maşină. Cei aflaţi pe locurile din spate
încă mai aveau puterea să zîmbească, deşi erau uşor înghesuiţi.
După semiconfirmarea celor patru locuri, am rămas surprins să
descopăr că maşina are şi portbagaj. Unul destul de bine structurat
şi cu un acces facil, volumul de 185 litri fiind rezonabil. În urma
testului relativ scurt din Italia, am descoperit o calitate
interesantă a interiorului, şi anume faptul că este intuitiv, aşa
încît nu vei fi nevoit să cauţi comenzi sau informaţii. Le vei găsi
în jurul tău, fapt care mărturiseşte că ergonomia a fost atent
studiată, cel puţin în privinţa postului de conducere. Să vă mai
spun că buburuza asta vine în dotare şi cu Blue&Me, acel sistem
care face inutil CD-ul cu muzică, pentru că totul poate fi stocat
pe un memory stick. În plus, ştie să „comunice” foarte bine şi cu
telefonul mobil.

Pentru moment, Fiat 500 va putea fi comandat în trei versiuni de
motorizare. Versiunea de bază va fi echipată cu un propulsor
aspirat cu patru cilindri în linie de 1.242 cmc, care dezvoltă 69
CP la 5.500 rpm şi un cuplu motor de 102 Nm la 3.000 rpm. În
ierarhia puterii vine un propulsor diesel de 1.248 cmc Multijet,
care furnizează 75 CP la 4.000 rpm şi un cuplu motor de 145 Nm la
1.500 rpm. Vîrful motorizărilor e reprezentat de propulsorul de
1.368 cmc, care oferă 100 CP la 6.000 rpm şi 131 Nm la 4.250 rpm.
Pe undeva, acest ultim propulsor face legătura cu versiunea
sportivă Abarth, care urmează a fi lansată. Ea va fi echipată cu
acelaşi propulsor supraalimentat, dar acesta va furniza 150 CP. La
Torino, am condus doar versiunea echipată cu propulsorul de 1,4
litri, agreabil, dar cei 100 de „căluţi” se simt abia la 6.000
rpm.

Nu e deranjant, propulsorul avînd resurse şi la turaţii
joase, dar dacă vrei ceva „efecte speciale”, trebuie să urci bine
în ture. În schimb m-a surprins plăcut consumul în ciclu urban,
doar 7,9 litri în medie, în condiţiile în care am dorit să vedem
cît mai mult din Torino şi în acelaşi timp să fim văzuţi de cît mai
mulţi torinezi. Cutia de viteze cu şase rapoarte este precisă, dar
nu prea agreează regimul sport de schimbare a rapoartelor.
Pedalierul a fost foarte bine proiectat, deşi vorbim de o buburuză
care în principiu nu are prea multe în comun cu traseele de viteză
în coastă, ci cu fashion-ul, permite „heel and toe”. Suspensia
faţă/spate de tip MacPherson asigură un confort decent, reuşind să
filtreze neaşteptat de bine denivelările carosabilului şi să reducă
senzaţia de disconfort caracteristică modelelor cu ampatament mic.
Nu am observat vreo tendinţă subviratoare sau supraviratoare în
cazul unei conduceri sportive, 500 păstrînd cu o acurateţe
traiectoria.

În altă ordine de idei, trebuie spus că Fiat 500 împarte platforma
tehnică cu viitorul Ford Ka şi va fi construit în Polonia, cam
nedrept pentru Italia. Nu a fost comunicată o dată exactă de la
care noul Fiat 500 va fi disponibil în Romănia şi nici preţul de
comercializare. Totuşi, în cadrul conferinţei de presă s-a anunţat
preţul de pornire pentru versiunea de bază, Pop (10.500 de euro) şi
pentru versiunile Sport şi Lounge (14.500 de euro). Iar pachetul de
personalizare al maşinii, care oferă acces la cele 500.000 de
variante, va fi comercializat la 1.500 de euro. În Italia, maşina a
fost primită cu un entuziasm de neimaginat, cele 25.000 de unităţi
comandate înainte de lansarea oficială confirmînd acest lucru. Fiat
500 are toate premisele de a deveni o poveste de succes, naraţiunea
a început bine, să vedem cum va continua.

O maşinuţă care a contribuit la renaşterea Italiei şi în jurul
căreia s-a construit Italia. O nouă maşinuţă care să schimbe
imaginea Italiei la Bruxelles? De ce nu?

Citește și...


Comentarii
Inchide