Mitsubishi Lancer

Autor: Sergiu Tudose acum 12 ani Test in premiera

Al doilea lucru pe care l-am observat la maşină a fost silenţiozitatea. N-am auzit mai nici un zgomot la rulare, doar scrîşnetul cauciucurilor (dar asta puţin mai tîrziu). Am rămas surprins şi de faptul că, în sfîrşit, o maşină cu un exterior atît de sublim avea şi un comportament rutier pe măsură. Spaţiul interior este mult mai generos decît la generaţia precedentă, iar felul în care noul Lancer răspunde pînă şi la cea mai neînsemnată comandă venită prin intermediul volanului este mai sexy chiar şi decît frumoasa Monica Bellucci în noul ei film, alături de superstarul Clive Owen. Eram pe autostradă, iar direcţia îmi cerea să modific traiectoria aproape nonstop.

Nu sînt multe maşini din această clasă care să îţi poată oferi o asemenea impresie de sportivitate. La cea mai mică înclinare a şoselei, volanul voia parcă să fugă din mîinile mele şi să ducă maşina fix în cel mai apropiat parapet – care în cazul meu era cel din stînga ultimei benzi (destinată, în Italia, strict depăşirilor).

Există însă posibilitatea ca unii şoferi să nu aprecieze faptul că noul Lancer nu este tocmai cel mai potrivit mijloc de transport pentru drumuri lungi tocmai din cauza direcţiei, însă aceştia sînt probabil deja îndrăgostiţi de felul cum se învîrte cu doar un deget volanul megasupraasistat al compactei lor în parcarea din faţa blocului. Ruşine să le fie! Aia nu înseamnă o direcţie bună, ci doar artificială. Noul Lancer aduce a Honda Civic sau a Mazda3 din punctul de vedere al direcţiei, iar dacă mă gîndesc mai bine, pot spune că Mitsubishi-ul o are chiar setată mai sportiv.

Revenind însă la drum, cel dintre oraşul Olbia şi cam înspăimîntătorul hotel unde trebuia să ajung, am avut suficient timp pentru a aprecia felul în care motorul de 2,0 litri turbodiesel DI-D şi 140 de cai-putere mă catapulta înainte cu viteze… absolut, categoric şi în totalitate încadrate în limita legală.

Performanţele tehnice nu erau impresionante, dar satisfăceau. Cu o viteză maximă de 207 km/h, un cuplu de 310 Nm şi un timp de la 0 la 100 km/h de 9,6 secunde, nu te vei face de ruşine prea curînd în acest segment. Cutia manuală cu 6 viteze şi poziţia joasă la volan au avut grijă să-mi ofere acel sentiment de dinamism identificabil în primul rînd la aspect, iar în al doilea rînd la direcţie – era clar că ajunsesem deja în parcarea hotelului mai mult decît îndrăgostit.

A doua zi dimineaţa, ajutat de un traseu montan, de direcţia sportivă, de cutia precisă şi de suspensiile independente ale lui Lancer, am început să privesc şoselele dintr-un punct de vedere mult mai diabolic. A fost o evoluţie a zilei precedente. A fost poate şi un “vis erotic” la adresa adevăratei evoluţii… care va fi în curînd reprezentată prin versiunea Evolution X.

Am realizat că, în ciuda tuturor bonusurilor oferite de maşină, în acea clipă, pe acel drum superb, ea rămînea totuşi mult prea subutilizată. Era atît de bine setată, încît parcă plîngea după un propulsor cu mai mulţi cai-putere decît dieselul de 2,0 litri sau decît celelalte două unităţi, de 1,5, respectiv 1,8 litri pe benzină. Maşina avea rigiditatea unui Evo IX şi rîdea practic de cei numai 140 de cai ai propulsoarelor de 1,8 şi 2,0 litri.

Pagini: 1 2 3

Citește și...


Comentarii
Inchide