Porsche Cayenne diesel – test in premiera

Autor: Oraan Mărculescu acum 11 ani Test in premiera

Lipesc acceleraţia de podea şi acul sare în 4.500 rpm. De ce ţi-e frică nu scapi. Motorul se trezeşte la viaţă, cuplul maxim de 550 Nm îşi spune cuvântul şi Cayenne porneşte agresiv de la 80 km/h în cel mai clar zgomot de diesel. Adio puritate, adio spirit, trăiască motorina!

Trăiesc istoria scrisă din necesitate. Maşina sună exact ca un Audi Q7 3.0 TDI imediat ce începi să o menţii accelerată peste 3.000 rpm. Faţă de Audi, însă, şuieratul turbinei este mult mai pregnant în interior, fapt ce transformă experienţa Cayenne diesel în ceva foarte uşor de digerat. Da, sigur. Hai să nu fiu cârcotaş şi să accept mersul lucrurilor chiar dacă asta înseamnă să conduc un Cayenne diesel. Dacă ne va ajuta să trecem peste criză, bine, fie. Cât timp nu încep cu idei pe genul 911 Turbo D, putem accepta un compromis.

Continuu să accelerez şi maşina atinge destul de repede 150 km/h. Sunetul dieselului nu mai pare chiar atât de rău, pentru că începi să te concentrezi pe şuieratul turbinei. Răspunsul la acceleraţie este excelent, extrem de rapid, nici în X6 xDrive35d motorul nu răspunde atât de prompt şi frumos. Standard, pe tunelul median se găseşte butonul Sport care, odată apăsat, va ajuta la un răspuns şi mai bun la apăsarea acceleraţiei, iar treptele sunt schimbate şi mai rapid.

În acest mod, lucrurile stau chiar mai bine, iar din punctul de vedere al răspunsului motorului şi al felului în care funcţionează ansamblul cutie-motor, Cayenne diesel este cel mai dinamic SUV diesel premium. Să îl conduci este o plăcere şi, sincer, ar fi mers o direcţie ceva mai sport, mai tare. Mai a la Turbo.

În acelaşi timp, Cayenne diesel este maşina sub capota căreia motorul de trei litri diesel funcţionează cel mai plăcut. E mai rafinat, iar maşina este simţitor mai bine antifonată decât un Touareg sau un Q7. Motorul a fost totuşi modificat de inginerii Porsche la nivelul turbinelor şi al evacuării. Aşa se explică de ce acesta se simte diferit faţă de ceea ce se află sub capotele fraţilor din grup. Care în curând vor deveni copii, pentru că în scurt timp Porsche va ajunge proprietar cu acte în regulă pe tot grupul.

De la „Ne daţi şi nouă un diesel”, la „Vezi că am luat şi noi dieselul de trei litri”.Din păcate, Cayenne diesel nu va putea fi echipat cu senzaţionalul sistem cu bare stabilizatoare active PDCC , care l-ar fi transformat în cel mai dinamic diesel 3 litri de pe Planetă. Altfel, suspensia pneumatică cu amortizoare controlate electronic este disponibilă contra sumei de 3.074 de euro cu TVA. Din păcate, chiar şi cu aceasta, pe modul sport, ruliul caroseriei este destul de mare, lucru la care nu te-ai fi aşteptat, fiind obişnuit cu un Cayenne cu PDCC.

Comportamentul rutier este neutru şi maşina se simte foarte uşoară şi plăcută din punctul de vedere al manevrabilităţii. Răspunde la comenzi rapid, repet, motorul este setat genial, în concordanţă cu acceleraţia şi cutia, şi doar faptul că maşina se înclină poate fi puţin frustrant. Oricum, maşina asta se va lupta în timpi pe circuite cu X5 şi X6, la fel ca până acum, de-altfel. Dacă ar fi avut PDCC, totuşi, lupta ar fi fost inutilă, deoarece Cayenne s-ar fi impus fără probleme.

În gama de modele Cayenne, dieselul este mai bine echipat decât un V6 pe benzină şi, sincer, este mai sportiv şi mult mai plăcut de condus ca acesta. Dintre un V6 şi un diesel, aş alege liniştit dieselul. Am ajuns să o spun şi p-asta, deşi mă doare sufletul. Adevărul doare, deci.

Preţul unei versiuni standard de Cayenne diesel este de 60.403 euro, iar diferenţa de 4.000 de euro în plus faţă de un V6 este pe deplin justificabilă şi trebuie plătită fără ezitare. Un S costă cu 9.000 de euro mai mult ca un diesel, are dramatism, este un Porsche veritabil şi merită în continuare pentru cine vrea un SUV aparte.

Tot un SUV aparte poate fi considerat şi dieselul de altfel, care, cu opţionalele „corecte”, poate costa chiar şi 100.000 de euro. Din exterior, doar sunetul pregnant de diesel, atât de evident când maşina accelerează cu pedala în podea, trădează propulsorul de sub capotă. Evacuările sunt identice cu ale lui S, iar inscripţionarea neagră „Cayenne” de pe hayon este la rându-i identică aceleia a versiunii V6 pe benzină.

Personal, aş fi crescut puterea motorului cât de mult posibil din electronică şi alte mici modificări şi aş fi afişat şi un „diesel” scris cu caractere Porsche lângă inscripţionarea Cayenne. Preţul nu ar fi fost cu mult mai mare şi toată lumea ar fi ştiut că ai parte de un motor mult mai puternic de 240 CP.

Dar Porsche nu a făcut acest lucru pentru că ştie că SUV-ul său Cayenne este cumpărat în principal de oameni care vor un Porsche, vor show-off cu o marcă de rezonanţă extrem de puternică şi, preferabil, în momente de criză, să îi coste cât mai puţin să îl achiziţioneze şi îl exploateze. Iar toate astea le poate oferi doar Cayenne diesel. Pardon, Porsche Cayenne diesel.

Mă văd nevoit, iată, să vorbesc din nou despre criză. Bine că, de data asta, pot striga „Blasfemie!”, în timp ce arunc un deget arătător spre Ceruri şi celălalt către un Cayenne diesel. Da, l-au construit, până la urmă.

Parcă ieri eram la lansarea internaţională pentru presă a lui Cayenne facelift când oficialii Porsche aproape i-au râs în faţă unui jurnalist care pusese deja celebra întrebare „What about the diesel engine?!”.

Imaginea celor doi oficiali îmbrăcaţi impecabil, cu mici insigne-siglă Porsche pe reverul costumelor Boss, zâmbind superior în timp ce declarau că un Porsche diesel nu va exista pentru că marca asta construieşte maşini sport, mă hăituieşte şi îmi întunecă privirea aţintită spre martorul din bord care anunţă că bujiile s-au încălzit şi TDI-ul poate porni lin. Lin pe naiba, întorc cheia în contact, cei şase cilindri pornesc şi parcă sunt într-un Audi Q7 antifonat mai bine.

Poftim? Aveţi o problemă cu faptul că am spus TDI? Vă rog frumos ridicaţi capacul din plastic ce acoperă motorul lui Cayenne diesel. Ceea ce veţi vedea este identic cu motoarele 3.0 TDI care se găsesc pe: Audi A4, A4 Allroad, A5, A5 Cabrio, A6, A6 Allroad, A8, Q5, Q7, VW Touareg şi Phaeton.

Ce va urma? Criza ştie. Furtunele, furtunaşele, numeroasele piese, toate poartă siglele Audi şi VW, sub un capac frumos de motor Porsche pe care scrie „3.0 V6 Turbo Diesel Injection”. Porsche este a treia marcă din grupul VW care primeşte acest TDI de trei litri şi a două marcă sport prin definiţie, după Subaru, care adoptă dieselul. Cine mai urmează? Bentley? Aston? Rolls? Lamborghini?

Îmi şterg lacrimile virtuale şi realizez totuşi că maşina asta nu sună chiar ca un diesel. Măcar atât au reuşit. Zgomotul la relanti este foarte mic, adică faţă de orice alt SUV cu diesel în şase cilindri, Cayenne diesel este foarte tăcut. Bineînţeles că realizez imediat că nu sunt într-un S, GTS sau Turbo.

Ştiu că există un diesel sub capotă şi, pe lângă zgomotul mai mare decât al unei versiuni pe benzină, turometrul gradat doar până la 6.000 rpm, cu zonă roşie de la 4.500 rpm, unde de obicei abia începe „treaba” într-un GTS, aproape că mă scoate din minţi. Selectez modul Drive al cutiei automate cu şase rapoarte şi maşina se pune în mişcare. Mulţumesc Cerului, Cayenne diesel nu poate fi cumpărat cu cutie manuală, la fel ca V6 sau S.

Cayenne diesel porneşte şi motorul începe să se facă auzit. Stai să vezi acum, îmi zic. Începe zgomotul. Accelerez şi imediat sub 2.000 rpm, acompaniată de un sound diesel veritabil, cutia schimbă rapid treapta a doua. Istoria se repetă până în treapta a şasea, unde deja am 70 km/h la 2.000 rpm.

Parcă mi-e frică să accelerez şi asta doar din pricina sunetului, care, sincer, aici, la 2.000 rpm, nu prea este prezent. Totul se întâmplă foarte silenţios şi încerc să îmi fac curaj pentru un kick-down. Observ totuşi, într-un mic slalom prin trafic, că direcţia este extrem de prietenoasă. Asta e bine, pentru că maşina este uşor de manevrat, dar pare totuşi că nu îmi oferă un feedback atât de bun şi îmi aminteşte deci de sentimentele trăite la volanul unui Q7, nicidecum de un Cayenne S sau un Turbo.

Trag aer în piept, îmi încordez maxilarele şi, când să lipesc pedala în podea, mă opresc şi deschid geamul şoferului aproape involuntar, ca o reacţie necontrolată. Nu se aude nici aşa nimic, doar un mic zgomot din care îţi dai seama că totuşi nu ai un motor Porsche sub capotă.

Accelerez uşor către podea şi sunetul de diesel începe să se audă din ce în ce mai pregnant, pe măsură ce mă apropii de 3.000 rpm. Clipesc, semnalizez, schimb banda, vântul mă loveşte în faţă şi închid geamul. Aud zgomot din ce în ce mai puţin, opresc sistemul audio şi, când geamul se lipeşte de cheder, în maşină se lasă o linişte dominată de un sunet de motor înfundat, parcă artificial.
Gata.

Citește și...


Comentarii
Inchide