Primul contact cu noul Citroen DS4

Imediat cum deschizi portiera, realizezi că DS4 nu este
altceva decât un C4 la interior – asta dacă ne referim la o
versiune normală de echipare: acelaşi plastic modelat
sofisticat pe bord, aceleaşi indicatoare rotunde şi mari, acelaşi
fundal luminos albăstriu, acelaşi volan mare şi cu butoane multe,
dar judicios plasate, aceeaşi consolă centrală cu acelaşi display
central pentru sistemul de navigaţie.

Diferenţele majore apar, însă, dacă apelezi la tapiţeria
din piele pe bord şi la scaunele cu detalii „Bracelet”, inspirate
de ceasurile de mână. Oficialii declară că pielea bej face
trimitere directă la o ediţie specială a celebrului Citroen DS din
anii ’60. Eu aş spune că un astfel de DS4 arată pur şi simplu
haute-couture şi schimbă aproape total atmosfera interioară faţă de
un C4.

Apoi vorbim de parbrizul uriaş, care se întinde mai mult decât
normal deasupra capetelor. Luminozitatea interioară creşte, astfel,
foarte mult – dar, dacă vă deranjează soarele, parasolarele
pot culisa în jos, reducând suprafaţa vitrată (o găselniţă de un
mare efect, trebuie să recunosc).

Totuşi, tabloul este umbrit de unele detalii de finisare, cum ar
fi plasticele doar normale de pe consolă şi tunelul central
sau detaliile care vor să imite aluminiul. Prin urmare,
DS4 nu are un interior tocmai premium, însă aspectul interiorului
finisat în tapiţeria din piele bej este foarte reuşit. În final,
DS4 reuşeşte să se detaşeze suficient de maşinile obişnuite de
clasă compactă.

Cu o excepţie: dacă în majoritatea compactelor accesul la
locurile din spate este facil, în DS4 lucrurile nu stau aşa de
bine. În primul rând, ideea îndrăzneaţă a liniei cromate continue a
geamurilor spate ascunde un „călcâi al lui Ahile”:
portierele spate au o excrecenţă foarte mare, în care te
poţi chiar lovi uşor dacă nu eşti atent atunci când urci în
maşină.

Apoi decuparea uşilor spate este destul de îngustă, iar marginea
inferioară este puternic ascendentă. Ceea ce înseamnă că la accesul
spre şi dinspre locurile spate îţi trebuie foarte multă atenţie,
atlfel îţi murdăreşti pantalonii sau rochia. Însă oficialii
Citroen se raportează la hot-hatch-urile cu doar două portiere,
faţă de care DS4 oferă un acces mult mai comod în spate.
Eu rămân la părerea că se putea acorda ceva mai multă atenţie
ergonomiei în spate.

Ultima surpriză ţine de geamurile portierelor spate.
Care nu se deschid, fiind fixe. De ce? Pentru că nici
geamurile din spate de la maşinile cu două uşi nu se deschid –
astfel se încearcă trimiterea directă către domeniul coupe-urilor.
Ok, trebuie să recunoaştem, e un compromis puţin cam departe de
logica normală, dar care a fost făcut de dragul designului. Şi al
principiului care spune că moda cere sacrificii.

Un mic sacrificiu a fost făcut şi la capitolul
portbagaj, care, cu 385 litri (în configuraţia cu 5 locuri), este
mai mic decât la un C4 normal, dar, de fapt, oferă mai
mult spaţiu decât o face un hatch compact în 3 uşi. Cred că DS4
trebuie vândut şi cu o mare etichetă de genul: „a se compara doar
cu maşinile în 3 uşi”…

Aşadar, în privinţa interiorului, DS4 este, principial,
un C4, dar mult mai elevat ca aspect (dacă se apelează la
tapiţeria din piele pe bord şi la scaunele inedite), însă şi cu un
caracter practic mai redus în spate – care ar fi fost normal dacă
DS4 ar fi fost un coupe, nu un hatch cu 5 uşi. Într-un fel,
habitaclul lui DS4 poate fi comparat cu o amantă pretenţioasă, dar
şi mofturoasă: chiar dacă te enervează unele lucruri la ea,
raţiunea este dominată de pasiune.

Să vedem ce sentimente îţi conferă
Citroen DS4 în mişcare

Pagini: 1 2 3 4