Skoda Yeti – testat în Slovenia

Nu cred că mulţi dintre cei care vânează senzaţionalul ar
fi bănuit că Slovenia ar putea fi un capăt de linie pentru ei.
Într-o ţară cât două judeţe din România, l-am descoperit pe Yeti.
Are buletin de Cehia, e membru UE.

Acum, făcând o paranteză, ţin să menţionez că Skoda e poate una
dintre cele mai frumoase poveşti din industria auto modernă.
Practic reprezintă o lecţie pentru toţi, evoluţia mărcii fiind
remarcabilă, iar potenţialul pe care îl dovedeşte – impresionant,
fapt ce valorează şi mai mult în condiţiile în care produsele
constructorului ceh nu pot fi acuzate de lipsă de personalitate,
având la bază acelaşi ADN cu restul modelelor grupului VAG.

Şi acum, revenind la Yeti, nu este nici un secret faptul că SUV-ul
compact al celor de la Skoda împarte aceeaşi platformă tehnică cu
Tiguan. Dar exteriorul nu trădează acest lucru, chiar nu există
nici un detaliu care să te facă să bănuieşti ceva în acest sens.
Designul noului model, care reprezintă debutul Skoda în acest
segment, continuă povestea care a început odată cu Roomster. Avem o
parte frontală dinamică, iar aceasta include şi locurile din
faţă.

Caroseria este fluidă, după care se trece în registrul familial,
acolo unde totul e definit prin linii drepte şi concesii făcute
designului de dragul spaţiului şi al funcţionalităţii. Un alt lucru
pe care îl remarci uşor, chiar primul în cazul meu, îl reprezintă
pasajele roţilor şi potenţialul cursei suspensiilor, fapt ce
promite un comportament offroad decent pentru un vehicul din
segmentul SUV compact.

În altă ordine de idei, exteriorul impresionează plăcut la nivel
subconştient prin calitatea finisării şi atenţia acordată
detaliilor. Interiorul aduce pe undeva aminte de cel de la Tiguan:
dacă eşti familiarizat cu el, vei găsi comenzile amplasate în
acelaşi loc, dar uşor restilizate.

Personal nu îl consider un minus atâta timp cât locul
este plăcut. Calitatea materialelor este impecabilă, acelaşi lucru
putându-l spune şi despre asamblare. Există spaţiu suficient în
maşină, chiar şi pe bancheta din spate se stă decent, inclusiv în
cazul persoanelor înalte.

Poate uşor dezamăgit de volumul portbagajului sau de configuraţia
acestuia. Deşi are 405 litri, parcă ai simţi nevoia de mai mult.
Sincer, nu prea am găsit ceva să mă deranjeze, e o maşină
simpatică, cu o linie exterioară care rupe puţin monotonia
segmentului din care face parte, cu un interior sobru, corect, fără
extravaganţe, ridicat în grad de calitatea materialelor.

În mod cert totul a fost colorat în nuanţe vii de faptul că la test
am avut modele în echiparea de vârf. Un Yeti cu portofelul gol
probabil că ar fi lăsat o impresie mai puţin bună. Dar cu toate
acestea bazele sunt extrem de favorabile, un semn de întrebare
fiind preţul.

Modelul avut la test era echipat cu propulsorul 2.0 TDI în
versiunea de 140 CP şi 320 Nm. Cam ceea ce visează orice potenţial
client. În primul rând se simte o uşoară lipsă de putere la turaţii
joase, dar undeva pe la 2.400 rpm motorul se trezeşte, deşi parcă,
atunci când l-am pus eu la lucru, nu avea toţi căluţii sub
capotă.

Pagini: 1 2