Anduranta Ford Mondeo

Autor: Bogdan Alecu acum 11 ani Teste anduranta

După ce Mondeo a fost verificat de cei de la Romcar Motors, am pornit la drum, împreună cu Sergiu şi cu Cosmin de la ProMotor.ro. Spre norocul nostru, Mondeo are un portbagaj foarte mare, fapt ce a permis ca fiecare să vină cu două valize şi să mai şi rămână loc pentru laptopuri şi haine, iar habitaclul oferă suficient spaţiu pentru ca persoana aşezată în spate să se simtă cât mai confortabil, în condiţiile în care cei din faţă sunt avantajaţi de scaune, acestea oferind un confort demn de fotoliul de acasă, aidoma celor dintr-o maşină de clasă superioară.

Din totalul de 2.100 km, primii 600 i-am făcut (din păcate) prin România. De această dată, am ales să o luăm pe Valea Oltului, pe ruta Bucureşti-Sibiu. Spre norocul nostru, aici am circulat şi pe singura porţiune de drum european existentă la noi – autostrada, plus noul tunel din Piteşti.

Deşi am pornit la drum noaptea şi am întâlnit de la ceaţă la ploaie, consumul de combustibil a scăzut (la fel ca şi viteza de deplasare) la 6,1 litri/100 km. De cum am ieşit din România pe la Nădlac şi am intrat în Ungaria, am înţeles că se poate ca o ţară din fostul bloc comunist să aibă autostrăzi şi o reţea de drumuri bine pusă la punct, în timp ce noi rămânem veşnic în tranziţie (câte vieţi ar fi fost salvate dacă în România s-ar fi construit drumuri – oare la asta s-au gândit guvernanţii?).

După prima sută de kilometri de autostradă, consumul a crescut la 6,4 litri/100 km, fapt datorat vitezei de 130 km/h. Dacă în România am parcurs 600 km în nouă ore, în Ungaria 400 km au fost acoperiţi în doar trei ore (ce înseamnă civilizaţia!). Dacă atunci când am intrat în Ungaria impactul a fost imens, când am ajuns în Austria nu am sesizat nici o diferenţă, în afară de aceea că indicatoarele nu mai erau în maghiară, ci în germană.

Din Bucureşti şi până la Viena am consumat aproape un rezervor de motorină, fără însă a intra în “zona roşie”, iar conform calculelor făcute de computerul de bord, mai aveam o autonomie de 200 km. Aşadar, trei persoane plus bagajele aferente au ajuns în capitala Austriei cu 200 de lei. După un şniţel vienez şi un somn de 12 ore, am pornit mai departe, în a doua etapă a călătoriei.

Nu în ultimul rând trebuie să subliniez faptul că sistemul audio Sony cu magazie pentru şase CD-uri şi suport pentru MP3 ne-a fost de mare ajutor, mai ales pe cuminţile autostrăzi din Europa. În condiţiile în care nici actualul guvern de la noi nu are ca prioritate construcţia de drumuri, poate că abia peste 2.000 de ani, când toate maşinile vor zbura, vom avea autostrăzi şi noi (tot nu pricep cum am reuşit să intrăm în UE cu numai 200 km de autostradă).

Citește și...


Comentarii
Inchide