Anduranta Honda Accord

Autor: Sergiu Tudose acum 11 ani Teste anduranta

Este aproape poetic. După şase luni de Mazda6 (căreia îi vom ura toate cele bune), a venit vremea să o parcăm în faţa redacţiei poate pe cea mai mare rivală a acesteia, noua Honda Accord. Am fost cu toţii foarte entuziasmaţi când am auzit vestea, iar eu am fost cel “desemnat” să se ocupe cu trecerea editorială de la 6 la Accord.

Întrucât sub capota lui Mazda se află un diesel de 2,0 litri, iar Honda noastră va fi nevoită să bea de la pompa cu “fără plumb” (motor tot de 2,0 litri), ne vom folosi de un Accord 2.2 i-DTEC (adică de modelul din imagini) până când va ajunge pe mâinile noastre versiunea pe benzină.

Cu această ocazie, putem evidenţia mult mai lejer diferenţele dintre cele două modele. Japoneză pentru japoneză, diesel pentru diesel. Un început perfect. Apopo de începuturi, pentru mine este prima oară când conduc un Accord echipat altfel decât… full.

În cadrul lansării naţionale din Poiana Braşov, am încercat atât motorizările pe benzină, cât şi dieselul, însă toate maşinile de acolo erau echipate de top. Piele, navigaţie, cameră video, scaune încălzite, xenon, toată povestea. Într-adevăr, câteodată trebuie să încerci şi o versiune mai cuminţică pentru a-ţi face o opinie cât mai calculată despre maşina respectivă. Ce bine atunci că Accord-ul acesta este chiar versiunea de entry-level pentru 2.2 i-DET, nu?

Chiar şi aşa, echiparea sa se numeşte Elegance, care, pentru suma de 27.346 de euro DDP, îţi oferă suficient de multe dotări încât să nu duci vreo mare lipsă. Jante din aliaj uşor de 17”, VSA (controlul stabilităţii şi al tracţiunii), cruise control, 8 airbaguri (inclusiv cortină), mânere uşi cromate, oglinzi încălzite, proiectoare ceaţă, senzori lumină şi ploaie, climă automată, volan îmbrăcat în piele, geamuri electrice faţă-spate, oglinzi rabatabile electric, sistem hands free şi Bluetooth pentru mobil, radio-CD cu MP3, port USB, plus câteva dotări mai neînsemnate, precum scaunele & volanul reglabil şi toate acelea care ţin de minimul necesar.

Pentru mine, un mare plus a fost faptul că eram deja familiarizat cu caracteristicile dinamice ale acestui model. Astfel, după ce m-am urcat la volan şi am început să merg câteva zile la rând cu maşina, am reuşit să mă concentrez asupra aspectelor sale mai practice, precum uşurinţa de condus prin trafic, felul în care poţi s-o parchezi şi, nu în ultimul rând, comportamentul ei în condiţii de iarnă, când carosabilul nu e tocmai prietenos.

Cert este că, faţă de Mazda6, Accord-ul este ceva mai facil de manevrat într-un mod relaxant. Direcţia e mai uşoară – chiar dacă nu la fel de sportivă –, iar ambreiajul mai… iertător. În rest, maşina se poate parca destul de uşor, iar pe şosea, gumele de iarnă îşi fac destul de bine treaba, cu toate că în unele situaţii aş recomanda un alt model de cauciuc. Aham!

Revenind la partea (foarte) tehnică, motorul turbodiesel de 2,2 litri şi 150 de cai-putere este poate cel mai reuşit din acest segment. Se duce de la 0 la 100 km/h în puţin sub 10 secunde, însă în realitate ai impresia că accelerezi mult mai repede – fapt datorat în special elasticităţii motorului. Cam atât pentru acum. Revenim luna viitoare, când vom vorbi deja despre versiunea 2.0 i-VTEC.

 

Citește și...


Comentarii
Inchide