Anduranta Honda Accord

Autor: Andrei Cosmin Iordache acum 10 ani Teste anduranta

Nu schimbă lent, are mod sport şi clapete pe volan, pe
care nu le-am folosit niciodată. Funcţia kick-down merge de fiecare
dată când vrei să depăşeşti rapid, iar în modul manual nu schimbă
treapta nici de-a-naibii. Cutia automată excelentă este doar unul
dintre elementele care contribuie la confortul oferit de
Accord.

Exemplarul utilizat de mine este versiunea Executive. Are tapiţerie
de piele şi scaune încălzite electric. Din nou, o invenţie genială!
Scaunele din piele sunt extrem de reci în dimineţile de iarnă, iar
acel buton magic le face mult mai prietenoase şi primitoare.

Suspensia este setată pentru confort, iar portbagajul este imens.
Doar pasagerii din spate suferă un pic din cauza spaţiului. Dacă
cel de la volan este ceva mai mare, nu rămâne foarte mult spaţiu
pentru cei care stau pe bancheta din spate.

Cei 10.000 km parcurşi au însemnat şi o revizie generală. Reviziile
la modelul Accord se fac de obicei din 20.000 în 20.000 km, sau
anual. Însă pentru condiţii grele, producătorul recomandă o vizită
la service la fiecare 10.000 km. Şi cum, în România, orice fel de
utilizare se face în condiţii grele, automobilele importatorului
Honda Trading merg la revizie la fiecare 10.000 km.

Revizia de 20.000 km a Hondei noastre a fost a doua din
viaţa ei. S-au schimbat uleiul, filtrele de aer, polen şi ulei, iar
în plus au fost curăţate frânele. Plăcuţele de frână faţă au fost
schimbate acum câteva luni, iar acum a fost rândul celor de pe
puntea spate. Uleiul recomandat de producător este ulei Honda 5W40,
iar motorul de doi litri are nevoie de patru litri. Piesele, uleiul
şi manopera au costat 1.550 lei. Plăcuţele de frână spate au costat
353,4 lei.

Între timp am constat că un proiector de ceaţă a cedat în faţa unei
pietre. Asta înseamnă încă o vizită la asigurări şi cu ocazia asta
o să repar, probabil, şi toate zgârieturile acumulate de sensibila
vopsea neagră.
La sfârşitul lunii ianuarie, Accord-ul negru ne va părăsi.

Eu, unul, mă voi despărţi cu greu de acest automobil excelent. Deşi
nu este perfect, Accord-ul a reuşit să mă convingă şi chiar să mă
fidelizeze. Mi-am schimbat părerea despre modelele japoneze şi am
ajuns să apreciez, mai mult ca orice, confortul.

Bucureşti.
Naveta zilnică la birou prin trafic. Vama Veche. Liber pe plajă.
Piatra Neamţ, Iaşi, Braşov, Sibiu, Cluj, Constanţa, Buzău. Sunt
doar câteva dintre oraşele pe care Accord-ul nostru negru le-a
vizitat în acest an cât a fost alături de noi. Când a sosit în faţa
redacţiei în primele zile ale lunii februarie, kilometrajul indica
13.000 km. Acum arată peste 23.000. 10.000 km în 10 luni.

Şi tot atâtea drumuri şi poveşti. M-am ataşat de limuzina neagră şi
elegantă după care lumea încă întoarce capul. Un Accord inspiră
încredere şi credinţă în succes. Am observat asta în nenumărate
rânduri, când străinii m-au rugat să le spun cât costă la semafor
şi apoi mi-au urat să o stăpânesc sănătos că e tare frumoasă.

Sau de la diverşi cunoscuţi care o privesc cu un fel de admiraţie
amestecată cu invidie: „Bravo, dom’le, ce maşină ai!” În acelaşi
timp, la volanul unui Accord negru nu eşti privit cu ura pe care o
resimt majoritatea celor care conduc maşini germane. Maşinile
japoneze inspiră o alegere mai educată ce combate mentalitatea
conform căreia doar automobilele nemţeşti sunt bune.

Eu, unul, am ajuns să apreciez un lucru important la acest
automobil. Că este mereu prezent când ai nevoie de el. Nu a spus
niciodată în acest an: „Azi nu am chef!” Nicio problemă în 10.000
km. Doar benzină şi lichid de parbriz! Un set de plăcuţe de frână
şi o revizie! Nimic altceva!

Nici măcar când am reuşit să „remodelez” un prag într-o parcare
subterană, nu s-a supărat prea tare. M-a privit tăios cu farurile
sale perfecte câteva zile, dar apoi m-a iertat! Aşa cum am spus în
nenumărate rânduri, Honda Accord nu este un automobil sportiv. Cel
puţin nu cu motorul de doi litri şi 156 CP pe care l-am exploatat
în acest timp.


Este suficient pentru ca maşina să nu fie leneşă, dar nu oferă
acceleraţii fulminante. Pentru senzaţii mai tari există motorul de
2,4 litri şi 200 CP. Accord-ul nostru a venit echipat cu cutie de
viteze automată cu cinci trepte. Cea mai mare invenţie: cutia
automată!

Dacă acum câţiva ani consideram cutia automată un accesoriu pentru
leneşi, mi-am schimbat între timp mentalitatea. Pentru un automobil
care este folosit 75% din timp în oraş, cutia de viteze automată
este o dotare obligatorie.

Când stai în trafic bară la bară şi înaintezi cu viteza melcului şi
schimbi întruna – unu, doi, unu, doi – şi piciorul stâng începe să
îţi tremure pe pedala de ambreiaj, atunci începi să apreciezi la
adevărata valoare o cutie automată. Iar cutia folosită de Accord nu
este rea deloc.

Citește și...


Comentarii
Inchide