Anduranta Hyundai i10

Autor: Alexandru Banu acum 11 ani Teste anduranta

Te vei bucura dacă ţi-o vei lua, vei constata pe zi ce
trece lucruri noi, nebănuite, pe care le vei admira. Îţi va creşte
respectul de sine şi cel pentru brandul Hyundai, care a reconfirmat
că a evoluat enorm de la Accent încoace.

Cu un mare accent pe motoare bune şi fiabile, design fresh şi
plăcut, dotări cu duiumul, preţuri demolatoare pentru concurenţi şi
garanţii câţi ani de-acasă nu au mocofanii de Dorobanţi.

Senzaţia în trafic este total alta decât în i20. Maşina nu are
demarajul atât de viguros, ambreiajul prinde „sus”, dar, odată
pornit de pe loc, ajungi repede la viteze de croazieră. Dacă i10
era un pui de drăcuşor, i20 este dracul matur, cu experienţă, care
judecă înainte de a accelera.

E mai viclean şi se înfige numai când eşti 100% sigur de ceea ce
vrei să faci în trafic. Treptele sunt mai lungi, cursele levierului
– mai scurte şi mai silenţioase.

Se aude un click în loc de tronc-ul înfundat din i10. Până
acum am parcurs împreună aproape 600 km şi consumul mixt îmi
indică, în displayul secundar de la mijlocul planşei de bord, 7,4
litri. Mă aştept la cel mult 7 după rodajul de 2.000-3.000 de
kilometri.

Şi se va întâmpla curând, fiindcă data viitoare voi veni cu vreo
700 km în plus, poze de pe litoralul bulgăresc şi informaţii mai
multe. Încap sau nu lejer două bagaje? Obosesc sau nu la volan după
300 km?

E odihnitoare sau ba lumina din bord pe timp de noapte? Se aude sau
nu zgomot de rulare la drum întins? Am nevoie de masaj lombar sau
ba din pricina (sau datorită) suspensiilor? Şi probabil că voi mai
descoperi destule surprize pe care le-am omis la prima vedere.
Deocamdată ştiu că mi-am încărcat iPOD-ul cu metale grele, care se
aud năpraznic în cele patru boxe.

Exterior,
i10-le care mi-a fost fidel timp de 8 luni s-a comportat din
cale-afară de bine. Mic si sprinţar, dotat cu necesarul urban şi
chiar cu un portbagaj suficient de încăpător pentru două bagaje de
weekend. Motorul de 68 de cai l-aş recomanda multor producători de
maşini.

La fel şi transmisia cu cinci rapoarte rapide. Dezavantaj la al
cincilea, care începea să urle pe la 140 km/h şi-ţi dădea impresia
că motorul se sfârşeşte. Nu era aşa, puteai să urci până la 160
km/h, chiar dacă stăteai cam ca pe ghimpi.

i10 se conduce singur. Direcţia răspunde incredibil, frânele
reacţionează ca la carte, numai ABS-ul parcă intră câteodată în
avans. Dar la acest capitol e probabil să fi fost de vină şi
cauciucurile biafreze. Pe cât de mic pare, pe atât de încăpător
este modelul când te aşezi în faţa volanului şi vezi că-ţi poti
regla scaunul confortabil, atâta timp cât nu treci de 1,85 m
înălţime.

Geamurile electrice faţă-spate îmi uşurau enorm munca atunci când
trebuia să mă cert cu alţii în trafic pentru că le luam faţa. Erau
ofticaţi şi atât. Nu-i incomodam. Nu suportau faptul că o
mogâldeaţă de 9.000 de euro ajunge mai repede la destinaţie decât
mult mai preţioasele nemţoaice. 8 luni de zile, 5.700 km şi i10
rezistă.

Nu a picat nimic, nu zornăie nimic, iar suspensiile sunt ca noi.
Aşa am predat un wondercar – şi spun „wondercar” fără să exagerez,
deşi i10-le nu transmite asta până nu te urci în el. Din acest
motiv, recomand un test drive inainte de a face loc unor concluzii
pripite. Coreenii au fost băieţi deştepţi. Şi-au zis, probabil,
minimalist p-afară şi surprinzător în mişcare.

Demarajul era „scârţâitor”, muzica urla onest înăuntru, iar
rezervorul se umplea o dată pe săptămână. Asta este reţeta i10. Una
care nu are nimic de-a face cu Matiz sau cu succesorul acestuia,
Spark.


În ultima zi, m-a copleşit un sentiment de tristeţe, complementar
nerăbdării de a intra în posesia altui Hyundai. i20 este o nouă
maşină, un cu totul alt concept, o cu totul altă calitate, un cu
totul capitol pentru mine.

Dacă mă aşteptam la un i10 mai mare, m-am înşelat. Maşina Hyundai
din clasa mică este serios pregătită pentru o confruntare cu orice
Clio, Corsa ori Polo. Are toate atuurile să se situeze cel puţin la
acelaşi nivel, mai ales dacă iau în calcul preţul de 12.000 de euro
(TVA inclus).

Combinaţie frumoasă de culori la interior (negru-albastru), o
nuanţă exterioară superbă şi calitate superioară a materialelor. Nu
mă înţelegeţi greşit, nu este maşina visurilor mele, cea mai tare
din parcare sau modelul optim în clasa lui. i20 este însă maşina
optimă pentru omul practic, cu pretenţii şi spiritual.

Citește și...


Comentarii
Inchide