Anduranta i10

Autor: Alexandru Banu acum 11 ani Teste anduranta

Împlinesc o jumătate de an de când am maşina asta. Nu pot să-i spun maşinuţă, pentru că nu este aşa. Se comportă ca un automobil matur şi mă convinge pe zi ce trece că nu merita un design atât de apropiat de al răposatului Matiz. Am 3.100 km cu ea şi totul merge ca la început, ba chiar am impresia că motorul îşi intră mai bine în rol pe zi ce trece.

Normal, nu ar mai trebui să mă surprindă cu nimic. O ştiu pe de rost. Dar continuă să o facă. Nu ştiu cum. E un secret pe care Hyundai l-a pitit bine în fiecare “i” din actuala gamă. După o zi de muncă în care nu apuc să-mi trag sufletul, de-abia aştept să ajung acasă pe seară. Şi mă ia groaza când ştiu că am 5 kilometri de parcurs.

Totul trece subit când mă urc în maşină şi-mi dau seama că ea nu e deloc obosită, că-mi pot conecta imediat MP3 Playerul şi că pot pleca în trombă. Se mişcă extraordinar cu o persoană la bord, ai impresia că are încă vreo 30 CP în plus faţă de cei 70. De multe ori se întâmplă să avem teste în redacţie cu maşini mult mai dotate.

Logic, după trei zile de mers cu o maşină de peste 150 CP, nu prea-ţi vine să o iei de la capăt într-o pitică subnutrită. Sincer vă spun, nu prea simt diferenţa în traficul din Bucureşti. Pentru că rarerori foloseşti toţi cei aproape 100 CP în plus. Pledez în favoarea unei i10 în oraş şi bag mâna-n foc pentru inteligenţa ei urbană.

La fel de simplu este să arunci în portbagaj ce-ţi trebuie şi să faci primul grătar din acest an. La fel de simplu e şi să-i găseşti loc în faţa firmei, în timp ce colegii tăi mândri de Astra H-ul lor se învârt câte o jumătate de oră în jurul clădirii. Am spus tuturor că maşina e bună şi mi s-a răspuns: “Da, frate, dar e un Hyundai, troncăne, zdrăngăne, scârţâie la interior”.

Băieţi, creierul vostru scârţâie de aere ipocrite. Nu s-a încovoiat nici un micron de plastic, nu troncăne nimic la gropi – şi chiar nu am timp să încetinesc la calea ferată din Baicului –, nici măcar nu am completat cu lichid de parbriz în utlima lună recipientul. Şi nu e mică. Poate găzdui 3 oameni în spate în condiţii absolut decente. Iar cei cu Astra H să ştie că maşina mea de uz urban echipată de iarnă poate urca pe gheaţă până la Obârşia Lotrului, pe când Astra voastră cu pneuri de vară acolo rămâne.

OK, eu am pneuri de iarnă, voi nu. Dar maşina mea costă cu 7 mii de euro mai puţin decât a voastrâ, iar eu am 70 de cai, nu 116. În utlimul rând, mai am un avantaj. Că la parcare nu ies cu jumătate de maşină în stradă, deci i10-le meu nu are decât o zgârietură superficială, din prima lună de anduranţă.

Citește și...


Comentarii
Inchide