Anduranta Renault Koleos

Autor: Constantin Ciobanu acum 11 ani Teste anduranta

Bună
piesa, doar că în timpul acesteia din exterior au răzbătut continuu
sunete de revoltă, revolta naturii. Mi-am amintit că amicul meu mă
aştepta afară, undeva lângă o clădire, şi îndura viteaz cam tot ce
punea natura la cale.

Mai picura uşor când s-a terminat piesa. Recunosc faptul că până la
Koleos am mers-alergat, căci ceva parcă nu îmi dădea pace. Am
ajuns, totul părea în regulă, am urcat, am pornit motorul, lumini,
oglinzi, încă o secundă de linişte pentru a-mi trage
sufletul…

Apoi, prima impresie a fost că maşina parcată în faţă avea
parbrizul spart, după care, la o privire mai atentă, am descoperit
că de fapt victima era tocmai Koleos-ul meu. Asta e, pe natură nu
prea mă puteam supăra, pe mine într-o şi mai mică măsură pentru
proasta inspiraţie de a parca exact acolo, în rest pe cine să fi
fost supărat…

O ţiglă îşi luase zborul şi aterizase în mijlocul parbrizului.
Cumva, sunt fericit că nu a reuşit să-l perforeze şi să găsesc
maşina inundată. A doua zi, însă, am descoperit că şi capota
avusese ceva de suferit de la bucăţile de ţiglă care se scurseseră
pe caldarâm. Apropo, resturile de ceramică sunt şi acum în
portbagaj, probabil le voi folosi cândva la o decoraţiune
interioară.

Telefon la service – până la urmă trebuia să dau telefon, pentru că
se apropiau cei 15.000 de kilometri pe care mă tot laud că-i fac şi
nu mai reuşesc odată, pentru a efectua revizia. Şi uite-aşa am
ajuns în situaţia de a verifica eficacitatea unui service
Renault.

Revizia să spunem că ar fi putut fi acuzată de parfum de spagă.
Koleos este în anduranţă, pe undeva era firesc ca oamenii să se
mişte bine. Dar un parbriz spart? Este piesa pe stoc şi tot ce mai
trebuie?


Cert e că am dus maşina în service vineri şi am ridicat-o marţi,
undeva în jurul prânzului, pentru că luni a fost sărbătoare şi una
dintre zilele libere decretate de stat. Sincer, nu mă pot plânge,
plus că am preluat maşina impecabil de curată.

Consumul mediu indică acum 10,9 litri, pentru că au început să se
prelungească momentele de trafic bară la bară, adică de staţionare
cu motorul pornit pe drumurile Capitalei, iar atunci când calea
este liberă, piciorul drept devine ceva mai greu.

Dar se apropie vara, vin concediile, Bucureştiul va fi ca un cătun
la ora două după-amiază în sfânta zi de duminică. Încă oscilez
între 2WD şi 4WD, în funcţie de toane şi de cât de grăbit sunt. Şi
pe zi ce trece mă mir tot mai tare cum o maşină fără pic de emoţie
te poate cuceri prin rigoarea cu care se achită de comenzile
primite. E şi asta, poate, o cheie a succesului.

În mod cert trebuie să pun la cale o ieşire în natură, unde să aflu
de ce este în stare cu adevărat. Cine are relaţii „sus” poate
vorbeşte ca Bucureştiul să fie ocolit de tornade, căci nu mai vreau
să depozitez vreo ţiglă în portbagaj.

Citește și...


Comentarii
Inchide