Dodge Nitro

Autor: Constantin Ciobanu acum 12 ani Teste anduranta

Putem numi cei 10.000 km un fel de majorat, pentru că, până acum, dacă ar fi fost ceva predispus la a ceda, ar fi cedat deja. Până în acest moment, ştie să degire motorină şi lichid de spălat parbrizul, plus ceva sute de litri de apă pentru a se menţine curat în groapa cu praf numită Bucureşti.

La interior, Nitro se dovedeşte la fel de proaspăt ca în prima zi şi nu lasă să se audă nici un zgomot suspect dinspre panourile portierelor sau de la planşa de bord. Direcţia se menţine o idee cam grea pentru traficul preponderent urban în care şi-a desfăşurat activitatea Nitro în ultima vreme.

Un dezavantaj îl reprezintă şi suspensia, în special cea a punţii spate, care la trecerea peste mici denivelări (şinele de tramvai, infinitele tranşee săpate pe toate străduţele de autorităţi pentru a dezgropa şi reîngropa tot ce îşi aduc ele aminte că ar lipsi din “subteranele” Capitalei) zguduie sănătos, cu uşoare tendinţe spre ţopăială. Un minus ce poate fi conştientizat în şi pe drumurile din România, pentru că într-o ţară din UE nu cred că sunt clienţi care să se confrunte cu el.

Consumul extraurban este rezonabil, dacă luăm în calcul faptul că Nitro a reuşit să “bea” în medie cu 0,4 litri mai puţin decât comunicase constructorul. Consumul în mediul urban ne oferă motive de insomnie, dar nu mai putem vorbi de litri la suta de kilometri, ci de litri la oră. Prin urmare, valoarea este irelevantă, aşa că simpaticul Nitro nu ar merita discreditat pentru o vină care nu o poartă.

 

Citește și...
Tags:


Comentarii
Inchide