Opel Astra

Autor: Alexandru Banu acum 12 ani Teste anduranta

Am spus că maşina Astra nu m-a emoţionat niciodată prin forma, dotările sau dinamica ei. Însă, în cei 11.000 km parcurşi până acum, Opel mi-a schimbat părerea despre candidata ei în clasa compactă. Am început să mă ataşez din ce în ce mai tare de ea, mi-a devenit indispensabilă şi surprinzător de plăcută în orice circumstanţă.Pe şosea, pe autostradă, în oraş, la munte, la mare, la nuntă sau la… Doamne fereşte! (e cam neagră, nu-i aşa?). Interiorul mi-a devenit familiar, practic îi duc dorul când conduc alte maşini.

Dacă la început îmi vărsam năduful pe consola de bord aparent complicată, acum este un fleac să pornesc instalaţia de climatizare sau să setez postul de radio. Poziţia la volan e un mare atu al acestei maşini, te simţi ca într-o sportivă şi eşti gata să brachezi precis pe virajele apetisante.

Asta, desigur, şi datorită direcţiei, pe care am tot lăudat-o. E vina mea că nemţii au nimerit-o bine de tot la acest capitol?!? Dar, fiindcă sunt obiectiv, compensez reproşându-le celor de la Opel că au cam gafat la poziţionarea cotierei. Doar indivizi cu membre subdimensionate pot schimba vitezele sprijinindu-şi antebraţul pe cotieră.

Suspensiile sunt foarte confortabile şi parcă, pe zi ce trece, îşi capătă lejeritatea firească. La fel ca şi motorul, care răspunde afirmativ în orice treaptă şi sună pur a benzină.

Nu am avut pene cu Astra, nu mi s-au aprins becuri în bord, merge cu 180 km/h fără a te lăsa să comentezi ceva (am testat-o pe… pe… pe circuit, da, pe circuit), mi-am impresionat prietena pe curbe (mamă, ce tare eşti, iubitule!), mi-am speriat prietenii pe serpentine (frate, las-o mai moale, eşti nebun, e o Astra, nu un Subaru!), mi-au zgâriat-o pe toate părţile (am mai spus asta, nu?), dar ea mi-a rămas fidelă şi nu ştiu de ce am impresia că relaţia noastră este de-abia la început de drum.

Atâta timp cât are forme frumoase – e zveltă şi chipeşă –, cât face, oricând, orice îi cer – e înţelegătoare şi devotată –, cât nu e materialistă – nu-mi cere decât benzină pentru supravieţuire – şi cât se transformă într-o zvăpăiată în regim sportiv… nu văd motivele pentru care aş renunţa la ea.

Citește și...
Tags:


Comentarii
Inchide