Fiat Sedici vs Nissan Qashqai (ep. 2)

VEZI TOATE ARTICOLELE DIN TESTUL FIAT SEDICI VS. NISSAN QASHQAI

Ei bine, în acest caz putem apela la armele din dotarea tehnică a celor două maşini: tracţiunea integrală. Care este oferită standard în combinaţie cu motorizarea diesel la Fiat Sedici, însă la Nissan Qashqai trebuie plătită o diferenţă de 2.500 euro faţă de versiunea de bază 2,0 dCi, doar cu tracţiune faţă 4×2.

Chiar dacă vorbim despre "tracţiune integrală" şi "4×4", nu vă gândiţi la acelaşi tip de sisteme prezente pe offroadere adevărate, cum ar fi Iveco Massif sau Nissan Patrol. Nu, Fiat Sedici şi Nissan Qashqai sunt, principial, maşini cu tracţiune faţă, care, prin apăsarea, respectiv răsucirea unui buton pot transmite puterea şi roţilor din spate, prin intermediul unui sistem tip ambreiaj multidisc.

În modul "Auto", sistemele electronice comandă acestui ambreiaj multidisc transmiterea cuplului şi spre puntea spate, dacă se sesizează pierderea aderenţei pe roţile din faţă. Deci un plus de siguranţă în condiţii precare, cum ar fi ploaie sau zăpadă. Prin comanda "Lock", ambreiajul multidisc este blocat, astfel că transmite permanent cuplul între cele două axe – deci virtual maşina are tracţiune 4×4.

Asta în teorie, dar în practică?

Ei bine, cele două maşini sunt capabile, în primul rând, să depăşească obstacole de genul bordurilor înalte – deci se pot găsi locuri de parcare mai facil decât o fac alţii cu maşini normale. Este adevărat, pentru astfel de "vitejii" nu este necesar să se apeleze la butonul 4×4. Şi atunci, în ce cazuri este bun acest buton?

Dacă ne referim la oraş, ori de câte ori intri pe vreo străduţă pietruită sau neasfaltată (sau proaspăt demolată de cine ştie ce reparaţii), modul "Auto" îţi conferă siguranţă mai mare. Dacă gropanele sau denivelările sunt prea mari, deja vorbim de limitele caroseriei, care, în cazul lui Qashqai, se văd mult mai repede – ampatamentul mai lung şi suspensiile mai suple necesită atenţie mai mare şi reducerea vitezei. Sedici se descurcă mai uşor în teren mai accidentat, dar viteza trebuie să fie tot mică, deoarece suspensia mai dură implică zgâlţâieli mai mari.

Modul "Auto" este, într-adevăr, de ajutor la rularea pe un drum pietruit, unde poţi adopta viteze mult mai mari decât cu o berlină obişnuită, aderenţa fiind la un bun nivel. Derapajele pot fi foarte uşor controlate – de fapt, derapajele pot fi foarte uşor provocate şi controlate cu Fiat Sedici, care este foarte jucăuş, mai ales dacă se pune controlul stabilităţii ESP pe "off". Dacă este suficient spaţiu, te poţi juca de-a WRC-ul nu doar pe calculator…

Cu Nissan Qashqai, situaţia este puţin diferită: confortul maşinii atenuează senzaţiile, astfel că nu îţi dai seama foarte repede când începe maşina să derapeze. Sau, mai corect, realizezi acest lucru atunci când ESP-ul intervine rapid şi corectează situaţia. Singura problemă este că, tot atunci, îţi vine să contrabrachezi, pentru că, nu-i aşa, tu eşti la volan şi tu decizi comportamentul, fără a ţine seama că există îngerii păzitori electronici. Ceea ce se termină cu o bruscare a maşinii, aşa încât caracterul fun nu este la cotele lui Sedici.

Dar dacă pseudo-drumurile se continuă cu nici-un-fel-de-drum?

Pagini: 1 2 3 4