SPECIAL: road trip cu Opel Astra GTC în Alpii Elveţieni

Atunci când ai de traversat Germania la bordul unei maşini – cu atât mai mult a uneia care are sub capotă un turbodiesel de 2 litri şi 165 de cai – te apucă salivatul. Cu doar 10-20 de euro puşi în plus la combustibil, îţi poţi permite libertatea totală: ai voie să mergi, legal, cu orice viteză îţi doreşte sufletul! Verific scurt datele tehnice ale GTC-ului: viteza maximă, 210 km/h. Aha! Suficient, zic, ia să vedem ce poate bestia asta roşie care întoarce până şi capetele nemţilor pe stradă. Apăs butonul Sport, apuc bine de volan, mă pun pe banda a III-a şi…

Şi timp de o oră abia dacă ating 120 de km/h, căci ruta spre Elveţia are unele dintre cele mai aglomerate şi mai stricate autostrăzi germane. Când scăpăm de lucrările din carosabil care ne obligă să mergem cu 80 km/h, trecem pe lângă vreun oraş german, aşa că viteza maximă e de 100 de km la oră. Merg liniştit şi încerc să mă relaxez. Mă aflu totuşi în ţara cu autostrăzi fără limită de viteză, aşa că totul e să ştiu să aştept… Un sfert de oră mai târziu scap de aglomeraţiile urbane, văd izbăvitorul semn al sfârşitului tuturor restricţiilor şi mă înfig în pedala de acceleraţie. Motorul scoate un sunet mai plăcut decât te-ai aştepta de la un turbodiesel pus şi pe maşinile de familie şi ne înfige în scaune. Ahahaa, liber, liber – senzaţia că poţi accelera legal până spre limita maximă este una greu de descris în cuvinte… GTC-ul are nerv chiar şi la peste 150 km/h şi doar bunul simţ îmi dictează să nu trec bariera celor 200 de km/h în prezenţa altor maşini de pe autostradă, deşi Astra dădea semne clare că se simte în largul ei la această viteză.

Distracţia durează puţin. Abia am trecut de 190 de km/h că în faţă toată banda a III-a e ocupată de o coloană ce se mişcă cu 110 km/h. Pe banda a II-a lumea se plimbă cu 100 km/h. Pe banda I sunt TIR-urile, unul după altul – ne aflăm totuşi în inima productivă a Germaniei, iar ei nu au construit autostrăzi pentru moftul deplasării individuale a cetăţenilor, ci în primul rând pentru transportul de mărfuri: sute şi sute de camioane care formează coloane aproape neîntrerupte pe zeci de kilometri, deplasându-se relativ încet dar sigur. Imposibil să dai flashuri sau să faci alte manevre tradiţionale româneşti. Ai fi un nesimţit şi oricum nu s-ar da nimeni la o parte.

Stau băieţii cu Porsche, Audi, Mercedes, BMW şi alte minuni alte tehnicii germane frumos înşiraţi în spatele unui moş cu o Skoda Octavia care tocmai depăşeşte agale pe banda a III-a cu cât vrea muşchiuleţul lui. Iar muşchiuleţul lui vrea să depăşească cu 90 de km/h o dubiţă care merge cu 85 km/h pe banda II. Nu-i nimic, aşteptăm! Lungile minute petrecute cu noduri în gât sunt urmate de scurte izbucniri de acceleraţie, în care trenuleţul de grăbiţi apucă să ia viteză – cam cât să se încălzească un pic TFSI-urile, TDI-urile şi TwinTurbo-urile, iar apoi iar se relaxează resemnat în spatele unei noi coloane de melci. Remarc cu surprindere plăcută că în aceste reprize de acceleraţie CDTI-ul de pe GTC se comportă exemplar, la fel ca băieţii mari: trage foarte bine, încă de la turaţii joase, şi nu ai niciun moment senzaţia că ar trebui să te dai la o parte din faţa celui cu Q7 care se ţine după tine, atât de repede urci în viteză chiar şi spre 200 km/h. Repeţi asta de câteva ori în 300 de kilometri şi ai distracţia garantată! Cam asta e Germania.

Şi aşa am intrat în Elveţia…

Pagini: 1 2 3 4