În urmă cu 80 de ani, un Maserati scria istorie în America – GALERIE FOTO

Publicat: 30 05. 2019, 12:51

Maserati sărbătoreşte astăzi cea de-a 80-a aniversare a victoriei înregistrate de modelul 8CTF la Indianapolis 500. Pe 30 mai 1939, modelul Maserati 8CTF, pilotat de Warren Wilbur Shaw, atunci în vârstă de 27 de ani, trecea linia de finiş după o cursă de 4 ore şi 20 de minute şi o viteză medie de 185 de kilometri pe oră. Până în ziua de astăzi, Wilbur Shaw, originar din Indiana, este unul dintre cei doar 5 piloţi din istoria cursei de la Indianapolis care se pot lăuda cu 3 victorii (1937, 1939 şi 1940, ultimele două la volanul unui 8CTF) şi 3 plasări pe locul secund (1933, 1935 şi 1938) dintr-un total de 13 participări.

Aceasta nu a fost însă prima experienţă a Tridentului în Statele Unite, în contextul în care Alfieri Maserati mai fusese invitat de organizatori să participe la o serie de curse desfăşurate în America la începutul anilor 1930. În plus, cedarea acţiunilor companiei către grupul Orsi în mai 1937 le-a permis fraţilor Maserati să se concentreze pe dezvoltarea de noi modele de curse. La vremea respectiva, autoritatea internaţională în motorsport a luat decizia de a schimba regulile tehnice pentru modelele de Grand Prix – noile reglementări intrau în vigoare începând cu 1938 şi aveau să introducă restricţii mai dure, care vizau şi limitarea capacităţii cilindrice în funcţie de masa automobilului, până la pragul maxim de 3.000 de centimetri cubi pentru motoarele cu compresor mecanic. Pe aceste noi reguli a bazat Ernesto Maserati dezvoltarea şi asamblarea unui nou automobil, botezat 8CTF.

Motorul modelului Maserati 8CTF

Şasiul ales adopta configuraţia standard întâlnită pe monoposturile vremii, cu două bare tubulare şi elemente de legătură, în vreme ce motorul ales era o unitate monobloc, cu 8 cilindri în linie aranjaţi în două grupe de câte patru, cu chiulasă fixă, de unde şi numele 8CTF, unde T şi F reprezintă iniţialele cuvintelor Testa Fissa.

Capacitatea cilindrică a motorului era de 2.991,4 centimetri cubi iar raportul de compresie ajungea la 6,1:1. Motor era dotat cu un compresor mecanic, două carburatoare şi două compresoare volumetrice. Două axe cu came acţionau cele două valve prezente pe fiecare cilindru.

Maserati 8CTF a ajuns la Indianapolis după ce a luat parte la o serie de curse în 1938, unde şi-a arătat potenţialul enorm – contele Carlo Felice Trossi s-a aflat la conducerea plutonului în cadrul Marelui Premiul din Tripoli vreme de câteva ture şi a obţinut pole position-ul la Coppa Ciano, iar Legendarul Luigi “Gigi” Villoresi a înregistrat cel mai rapid tur de pistă în Coppa Acerbo, tot la volanul unui Maserati 8CTF.

Aceste rezultate au atras un număr important de potenţiali cumpărători, care au plasat comenzi ferme. În felul acesta, Maserati a ajuns să vândă un 8CTF echipei Boyle Racing Headquarters din Chicago, deţinută pe atunci de irlandezul Michael Joseph “Mike” Boyle. Boyle, un pasionat de motorsport de la o vârstă foarte fragedă, şi-a setat ca scop câştigarea celei mai faimoase curse din America – Indianapolis 500 – cu un automobil finanţat de el şi pregătit de echipa sa. Înainte de achiziţionarea unui Maserati 8CTF, Boyle participase la alte ediţii Indianapolis 500 cu alte automobile – Summers, Cooper, Smith au concurat de-a lungul anilor sub numele de Boyle Products/Henning, Boyle Motor Products sau IBEW Boyle Racing, însă fără rezultate demne de menţionat.

Maserati scrie istorie la Indianapolis

La începtul anului 1939, managerul echipei lui Boyle, Harry W. “Cotton” Henning sosea în Bologna cu intenţia de a achiziţiona un Maserati 8CTF. Odată livrat în America, automobilul a fost preparat pentru cursă cu roţi de dimensiuni mai mari, anvelope Firestone şi vopsit în culorile Boyle Racing Headquarters. Acesta a fost înscris sub nomenclatura “Boyle Special” şi urma să fie pilotat de Warren Wilbur Shaw, care a luat startul pe 30 mai 1939 din poziţia a treia în ierarhia celor mai buni timpi în calificări, cu o viteză maximă de 207,7 km/h. Shaw avea să termine cursa victorios după 51 de ture, în urma unei lupte aprige cu Louis Meyers la volanul unui Stevens-Winfield şi Jimmy Snyder la volanul unui Adams-Sparks. Cursa a rămas în istoria Maserati din moment ce niciun constructor european nu mai reuşise o victorie pe circuitul din Indiana din 1919.

Triumful din 1939 a adus multă faimă internaţională pentru Maserati, iar la următoarea ediţie a Indianapolis 500 au participat încă trei modele ale mărcii, pe lângă cel condus de Shaw. Wilbur Shaw avea să mai iasă învingător şi în 1940, confirmând superioritatea oferită de Maserati 8CTF la capitolul viteză, fiabilitate pe distanţe lungi şi comportament dinamic excelent. Aceste victorii obţinute pe legendarul circuit american au contribuit la prestigiul mărcii Maserati, întărit şi de faptul că în anii de dinaintea războiului, modelele 8CTF vopsite în culorile echipelor americane au făcut senzaţie nu doar la Indianapolis ci şi pe alte circuite ovale din Statele Unite.

Cariera fabuloasă a lui 8CTF, unul dintre cele mai longevive şi glorioase monoposturi construite vreodată, a luat sfârşit în 1950, când Bill Vulcanich a ratat calificarea la Indianapolis 500.

Date tehnice Maserati Tipo 8CTF

Motor – 8 cilindri în linie
Cilindree – 2,991 cm cubi
Putere  – 350 CP, 365 CP pentru modelele de după 1939
Transmisie – mecanică, 4 rapoarte + marşarier
Şasiu – bare tubulare din oţel, cu nituri şi elemente de legătură
Masă – 780 kg
Viteză maximă – 290 km/h