Test de vară: Mazda MX-5 Roadster Coupe 1.8i

Prefer să cred despre mine că sunt un tip pragmatic. Unul care aproape consideră maşinile decapotabile inutile şi destinate doar celor cu aere de vedetism şi care vor să epateze. Singura astfel de maşină care, într-adevăr, m-a impresionat când eram mai mic a fost BMW Z3, pe care am considerat-o „the dream machine” câţiva ani buni.

Aşadar, m-aş fi aşteptat ca MX-5 să mă lase rece. Nu a fost chiar aşa, dar primul contact cu maşina nu m-a dat pe spate. Designul nu este extravagant şi mizează pe simplitate. Ciudat, parcă m-am obişnuit ca maşinile decapotabile să fie mai exuberante, să ţipe „am o vedetă la volan!”.

Dimpotrivă, Mazda MX-5 nu este agresivă şi tupeistă, ci pur şi simplu drăguţă şi jovială. E de-a dreptul simpatică, sincer, iar faceliftul de acum doi ani îi conferă o „moacă” zâmbitoare care destinde pe oricine. Eram tentat chiar să o cataloghez drept o maşinuţă de gagici, dar „privirea” un pic tăioasă şi bosajele roţilor mi-au atras atenţia că maşinuţa ascunde mai multe.

Interesant, MX-5 este oferită atât cu soft-top, cât şi cu hardtop escamotabil. În al doilea caz (adică maşina de test), MX-5 RC arată mai omogen, mai ales că hardtopul este în aceeaşi culoare cu restul caroseriei. Iar silueta în trei volume arată echilibrat şi cu un iz de odtimer, având capota lungă şi portbagajul mai scurt.

Sincer, prefer această versiune MX-5 Roadster Coupe celei cu soft-top în primul rând pentru cum arată maşina acoperită. Însă, personal, aş vrea o altă culoare, mai vie, în locul acestui argintiu cam fad. În rest, însă, nu aş schimba nimic în privinţa aspectului – MX-5 arată pur şi simplu bine pentru un roadster, fără a fi opulentă sau exagerată.

Oare interiorul lui MX-5 cât de simplist este?