Portrete: Andreas Bellu şi povestea limonadei sale

„Când viaţa îţi dă lămâi, faci limonadă” ne spune unul dintre cele mai cunoscute truisme din zilele noastre, care te încurajează să fii pozitiv în faţa adversităţilor şi a provocărilor vieţii. Iar povestea lui Andrei Bellu demonstrează că acreala lămâilor pe care le primeşti este irelevantă atunci când tu îţi doreşti cu adevărat să prepari din ele un suc delicios.

Portrete: Andreas Bellu şi povestea limonadei sale Portrete: Andreas Bellu şi povestea limonadei sale

Ne-am întâlnit cu Andreas Bellu în clădirea BMW Welt din München. Într-un fel sau altul, am fost la el „acasă” – în primul rând pentru că momentan este stabilit în proximitatea metropolei germane, apoi pentru relaţia de trei decenii pe care a avut-o cu BMW, până să iasă la pensie. Până la momentul limonadei BMW însă, interlocutorul nostru ne-a povestit despre „lămâile” lui din România comunistă.

Andrei Bellu şi-a început cariera la Întreprinderea de Autoturisme Piteşti, în 1971, după ce a absolvit Facultatea de Mecanică ca inginer specializat în motoare termice. Din nefericire, postul de motorist de la Colibaşi era deja ocupat, aşa că a acceptat locul liber din secţia Prototipuri, în Departamentul de Testări, unde s-a ocupat de subansamblurile şasiului pentru Dacia 1300. Şi pentru că disponibilitatea locurilor de muncă la Colibaşi era una restrânsă, domnul Bellu a văzut această oportunitate ca pe un noroc, „pentru că motoare ştiam deja. Asta mi-a lărgit gama tehnică.”

Exact cum fiecare dintre noi speră ca într-o bună zi să lucreze fix la ce-şi doreşte mai mult, şi Andrei a sperat să ajungă, într-un final, în Departamentul Motoare de la Colibaşi. Fără să stric povestea, am să te anunţ de pe acum că asta nu se va întâmpla. „Singurele motoare pe care le-am făcut au fost doar motoarele maşinilor mele de curse.”

Citeşte mai departe în pagina următoare »