ROAD TRIP. Cu Opel Insignia de-a lungul Dunării, etapa 2: 5 lucruri despre Europa Centrală

Ce au oltenii şi bănăţenii, n-au ungurii, dar ar vrea şi austriecii să aibă? Cum adică, există ceva ce avem noi, dar n-au vesticii atât de minunaţi? Da. Doar că nu e ce credeaţi voi...

ROAD TRIP. Cu Opel Insignia de-a lungul Dunării, etapa 2: 5 lucruri despre Europa Centrală ROAD TRIP. Cu Opel Insignia de-a lungul Dunării, etapa 2: 5 lucruri despre Europa Centrală

Am gonit cu Opel Insignia Country Tourer – allroad-ul de la Opel – cale de peste 2.300 de kilometri deja, pornind de la Murighiol, de lângă Delta Dunării, şi ajungând acum puţin mai jos de Regensburg, unul dintre multele oraşe germane fondate, de fapt, de romani de-a lungul fluviului.

2.300 de kilometri parcurşi în mare viteză, cât de mult am putut ţinându-ne de firul apei – puteţi citi pe îndelete ce poveşti formidabile rezervă Dunărea pe Descoperă.ro, unde ţinem „jurnalul”  cu atracţiile de călătorie. Dar şi 2.300 de kilometri care ne-au învăţat, din nou, ceva, de data asta nu doar despre noi, ci despre toată Europa Centrală:

1. Avem drumuri europene în stare foarte bună şi drumuri naţionale sau judeţene în stare execrabilă

Da, nu e mare secret, dar e mare păcat. În afara drumurilor europene, starea asfaltului pe majoritatea celorlalte şosele este abia acceptabilă, dacă nu de-a dreptul execrabilă. OK, am avut un Country Tourer sub noi, care a amortizat săracul tot ce i-au aruncat în faţă şoselele româneşti, însă când dai de gropi neasfaltate, printre care trebuie să faci slalom, ce să mai spui?!

Cu o autostradă Timişoara - Calafat şi un drum de-a lungul Dunării reparat, zona ar colcăi de turişti

Până să facem noi autostrăzi dintr-o parte în alta a ţării, nu mai bine am repara ce avem deja, în loc să ne batem joc? Dar, în fine, se vede că s-au mai schimbat lucrurile de la ultima noastră tură pe aici. Dar prea încet!

2. Dacă am avea autostrăzile dorite de UE, am putea traversa România în mai puţin de jumătate de zi.

Am făcut nenumărate ore între Craiova şi Cenad, iar asta chiar în condiţiile în care DN-urile din zonă sunt în stare foarte bună, iar majoritatea oraşelor mari au centuri ocolitoare pe care se circulă foarte, foarte bine (aviz bucureştenilor: am rămas în urmă!!). În loc ca de la Craiova la Timişoara să faci 2-3 ore pe autostradă, faci în realitate aproape dublu, tocmai pentru că dai de TIR-uri şi de tot felul de ameţiţi care n-au idee de ce se află pe şosea. Culmea, în special localnici. Frustrant, chiar şi cu o maşină de 195 CP, să faci atât de mult până la ieşirea din ţară.

3. Avem nişte peisaje unice în Europa, dar ne batem joc de ele

Dunărea are două zone magnifice în România: una se află la vărsare şi ia forma Deltei – o parte a ei poate fi văzută şi din goana maşinii, pe drumurile bine asfaltate care merg de la Murighiol la Tulcea şi apoi la Măcin. Cealaltă se află la intrarea Dunării în ţară, în Clisura Dunării, şi este de o spectaculozitate similară Rivierei franceze, cea plină de vile de bogătaşi şi de glam. Atât ungurii, cât şi austriecii şi-ar dori să aibă această zonă în pachetele lor turistice, dar o avem noi şi nu ştim să o folosim.

Nu că aş vrea să laud Country Tourer-ul, dar îl laud. Nu simţi absolut nimic la interior, indiferent de ce-i sub roţi

Drumul care trece pe lângă Cazanele Dunării a fost reparat de zeci de ori, dar degeaba, tot îngust şi plin de denivelări sau gropi este. Terenul este foarte dificil, iar lucrările de geniu necesare pentru a avea acolo un drum european veritabil costă destul de mult. Dar ar merita? Cum să nu merite?! Ar veni zeci de mii de turişti, cu promovarea potrivită...

4. Au şi ungurii şi austriecii problemele lor cu drumurile

Preocupaţi de starea jalnică a şoselelor noastre, uităm că nu suntem singuri pe lume. Da, vecinii noştri au mult mai mulţi kilometri de austostradă, dar trebuie să ştim că şi ungurii au foarte multe drumuri proaste sau foarte proaste (am mers pe cele din urmă o zi întreagă), care trec prin zone superbe, dar te împiedică să te uiţi la peisaj pentru că trebuie să ocoleşti gropile peticite alandala.

Iar austriecii... ştiţi cum este să faci câteva sute de kilometri pe autostrăzi peticite şi pline de lucrări de întreţinere pe mari porţiuni, pe care circuli bară la bară cu 80 km/h? E chiar enervant la un moment dat, pentru că viteza medie de deplasare pe zona Est-Vest rămâne una foarte mică, chiar şi pe autostrăzile austriece... Să nu ne bucurăm de răul lor, ci să spunem doar că nu suntem chiar ultimii proşti ai Europei, OK? :)

5. Şi dinozaurii au farmecul lor

Mi-aţi sărit în cap că Opel Insignia Country Tourer nu e o maşină de încredere, sau că consumă prea mult, sau că e aiurea să-ţi iei un allroad de la Opel. Că e un dinozaur. În fine, cineva chiar a protestat vehement când am scris despre maşină că e un „tanc”.

Păi este. Are unul dintre cele mai confortabile trenuri de rulare pe care le vei găsi pe piaţă. Maşina asta nu-ţi va zdruncina oasele nici măcar prin cele mai denivelate drumuri. Sau în lipsa lor. Scaunele sunt ergonomice şi îţi ţin spatele la turele de peste 800 de km pentru fiecare zi, iar portbagajul şi spaţiile de stoacare îţi permit să mergi cu toate bagajele pe care le-ai dorit, fără a te stresa în vreun fel.

Cum să spui că-i dinozaur?!

În plus, având în vedere calitatea asamblării, o vei putea folosi liniştit 15 ani de zile, iar vesticii o au pe lista de cumpărături atunci când vine vorba de maşina de familie cu care să plece în weekend sau în concediu.

În plus, nici consumul nu îmi mai pare mare. Un 6.9 l/100 km cât indică acum computerul de bord, după primii 2.300 de km, dintre care cel puţin ultimii 300 de km au fost parcurşi la viteze de autostradă germană fără prea multe limite de viteză, nu mi se pare deloc mult pentru un turbodiesel de 195 CP şi tracţiune integrală. Şi încă mai scade... :)

Continuăm aventura noastră spre Paris de-a lungul Dunării, reveniţi aici pentru a vedea ce ne rezervă cursul superior al Dunării, spre izvoare!