Road-trip cu Renault Captur: am capturat Transalpina!

Pentru a înţelege mai bine ce vrea să fie noul Renault Captur şi cât de potrivit este noul crossover francez pentru România, am realizat un test mai lung. De la Bucureşti la Cluj Napoca, trecând peste Transalpina. Iar rezultatul pot spune că m-a surprins. De ce, vedeţi în continuare.

Road-trip cu Renault Captur: am capturat Transalpina! Road-trip cu Renault Captur: am capturat Transalpina!

ASPECT

Fără îndoială, Renault Captur are o personalitate distinctă de a citadinei Renault Clio, pe care este bazat tehnic. Dacă micul Clio are un aspect de pseudo-coupe datorită disimulării mânerelor portierelor spate, iar liniile generale sunt curbilinii, iată că Renault Captur inspiră o oarecare masivitate şi are un aer mai serios.

Clio s-a pus pe steroizi, a făcut antrenamente intens la sală şi a devenit fan Schwarzenegger. Et voila, Captur!

Totuşi, sunt destul de vizibile şi nişte tendinţe de life-style - sau, dacă preferaţi, de mini-fiţe: plafonul vopsit într-o culoare diferită de a restului caroseriei, jantele cu design complex sau detaliile din partea inferioară a spoilerului şi portierelor.

Per ansamblu, Renault Captur este ceva mai impunător decât o maşină normală de oraş, dar gabaritul său rămâne suficient de mic pentru a nu speria publicul feminin, care, cu siguranţă, va vedea în această maşină un mijloc de transport foarte şic pentru fâţâiala în mediul urban.

Mais oui, e o maşină de gagici! Captur e de aşteptat să atragă ca un magnet publicul feminin

Într-un fel, dacă rămânem în sfera alianţei Renault-Nissan, pot spune că Renault Captur arată mai extravagant decât Dacia Sandero Stepway, dar mult mai normal decât ciudatul Nissan Juke. Deci are o poziţionare ”de mijloc”, ascunzâd şi alte atuuri. 

INTERIOR

Dacă exteriorul reuşeşte să diferenţieze mult noul Captur de vărul Clio, iată că interiorul micului crossover te cam duce imediat cu gândul la citadină. Atâta doar că, în loc de asimetria bordului lui Clio, la Captur lucrurile au o orientare mai clară spre pragmatism, cu accentul pe simetrie.

Deja-vu de la Clio, dar cu mici modificări estetice şi, mai ales, de ordin practic. Dar astea nu se văd din prima

Consola centrală se diferenţiază ca formă de a lui Clio, dar conţine aceleaşi sisteme de climatizare automată şi multimedia cu ecran tactil şi, opţional, tabletă R-Link. În plus, se remarcă poziţionarea diferită a gurilor de aerisire, care la Captur, fiind mai sus, asigură o răcire mai eficientă când e foarte cald afară.

Şi tabloul de bord arată diferit, dar e doar o chestiune de diferenţiere a ornamentelor din plastic, deoarece indicatoarele în sine sunt acelaşi. Captur mai plusează cu un mic buzunar cu capac pe bord, însă finisajele de tip ”black piano” se prăfuiesc la fel de repede precum cele din Clio.

Arătaţi-mi alt torpedo în care poţi pune o sticlă de doi litri! Sertarul ăsta este ideea deceniului în domeniul crossover, zău aşa

Deşi poate părea exagerat, consider că ideea torpedoului-sertar din Captur merită nota 10 cu steluţă. E practic şi foarte spaţios - ”înghite” fără probleme o sticlă de apă de doi litri, plus nişte sandwich-uri, plus nişte mărunţişuri... Ce mai, sper că designerul care a venit cu ideea asta a primit un bonus serios.

Acum nu o să afirm că merită luat Captur-ul datorită acestui sertar, dar e doar unul dintre exemplele de utilizare eficientă şi inteligentă a spaţiului. Mai adaug portbagajul cu podea dublă, tapiţeria rezistentă la murdărie şi lichide, care poate fi uşor dată jos de pe scaune, pentru curăţire, ba chiar şi ideea înlocuirii buzunarelor de pe spătarele scaunelor cu nişte elastice, care au şi un rol estetic bine gândit.

Portbagajul cu podea dublă e perfec ca să faci mişto de soţie: ”Cum, dragă, nu mi-ai pus bagajele mele? Egoisto!”

Per ansamblu, Renault Captur e o maşină cu un interior deştept pentru cei 4,12 metri lungime. Spaţiul pentru pasagerii de pe banchetă e normal pentru categoria maşinii, gândită mai mult pentru uz urban. Poate că, dacă bancheta ar fi avut şi şezutul rabatabil, se putea obţine un spaţiu şi mai mare, dar, sincer, modularitatea este suficient de bună aşa cum este.

DINAMICĂ

Motorul de sub capota maşinii de test era cunoscutul dCi de 1,5 litri şi 90 CP, acelaşi motor pe care îl regăsim şi pe Renault Clio (sau chiar pe Dacia Sandero Stepway). Prin urmare, mă aşteptam la performanţe decente din partea lui Captur, la nivelul citadinei pe care este bazat.

Nu pare, dar Captur e mai dinamic decât ai crede la prima vedere. Motorul dCi de 90 CP e decent, dar...

Aşteptările mi-au fost confirmate în mare parte, micul diesel demonstrându-se vivace la peste 2.000 rpm şi oarecum leneş sub această barieră, dar acest lucru e vizibil mai mult când se adoptă un stil alert, pentru că, în rest, maşina e pur şi simplu normală.

Apare, însă, o mică frustrare relativ la lipsa unei a şasea trepte de viteze. Pe lângă faptul că la viteze mari s-ar putea obţine o turaţie mai mică, apare şi o etajare mai puţin fericită a treptelor II şi III, ceea ce se simte în mediul urban - din nou, mai pregnant când se şofează mai alert.

... cutia de viteze are doar cinci trepte. Je vous en prie, vreau a 6-a, ar ajuta mult!

Fiind un crossover, dar şi o maşină făcută în Franţa, mă aşteptam de la Captur să amortizeze foarte confortabil gropile. Ei bine, nu e chiar aşa, deoarece compromisul între confort şi rigiditate al suspensiei se îndreaptă spre a doua caracteristică. E adevărat, trecerea peste denivelări e departe de disconfortul maşinilor germane, însă zgomotele la lucru ale suspensiei sunt destul de mari.

Inginerii au făcut ce li s-a spus: un crossover de asfalt. Foarte bine, însă de ce oare...

Reversul medaliei ne duce spre un comportament surprinzător de bun pe şosea, deşi garda la sol de 200 mm şi înălţimea de 1,56 metri a maşinii mă făceau să cred iniţial că nu are rost să ”mă dau” la maşină. Ei bine, nu e chiar aşa, deoarece inginerii francezi e clar că au avut ca temă crearea unui crossover de şosea. Lucru care le-a cam ieşit.

Am avut ocazia să mă conving de pertinenţa compportamentului rutier al lui Captur într-o tură în forţă pe curbele Transalpinei, unde maşina era limitată mai mult de puterea motorului şi de ESP, pentru că, în rest, trenul de rulare mi s-a părut bine echilibrat, iar direcţia, deşi oarecum moale, suficient de responsivă.

... mai e numit Captur ”crossover” dacă nu prea gustă ieşirile în afara asfaltului?!

Evident, nu trebuie confundat Captur-ul cu un Clio RS, deoarece vorbim de o maşină cu un centru de greutate mai ridicat, dar, pentru ce mă aşteptam de la un crossover, Captur poate fi condus destul de alert pe virajele rapide, fără a-ţi da emoţii neplăcute.

În contrapartidă, dacă Renault Captur place pe asfalt, nu la fel pot spune în cazul macadamului - despre offroad, fie el şi minim, nu prea poate fi vorba. Maşina tinde să ţopăie rapid pe denivelările mai pronunţate de pe drumurile neamenajate, iar zgomotele suspensiei îţi calmează pornirile de rally-raid.

Arată destul de bine, se dovedeşte mai dinamic pe şosea decât mă aşteptam şi e agreabil în majoritatea timpului

Aşa încât Captur e de preferat să fie folosit mai mult în mediu urban sau la drumuri lungi, dar nu în afara asfaltului. Mi s-a părut o maşină agreabilă în majoritatea timpului, ba chiar mai agilă decât mă aşteptam de la un crossover. Păcat doar că nu prea se pretează la aventuri pe drumuri neamenajate, iar suspensia e cam zgomotoasă faţă de stilul elegant pe care maşina îl degajă.

Cum stă Renault Captur 1.5 dCi din punct de vedere al consumului, precum şi dacă maşina îşi merită banii, vedem PE PAGINA URMĂTOARE

Citeşte mai departe în pagina următoare »