Amintiri: care e cea mai proastă maşină pe care ai avut-o? #Rablamea

Autor: Adrian Mihălţianu 17 ian. 2015 Opinii

Un clip amuzant cu Jimmy Fallon mi-a reamintit maşinile pe care le-am avut de-a lungul timpului, cât şi aventurile avute cu unele dintre ele, în special rablele pe care mi le-am permis la început, că nu toată lumea s-a născut în Mercedes…

Prima maşină pe care am condus-o a fost, evident, Dacia 1300 primită în grijă de la tata, Bălana, cu deja 12 ani la bord, an de fabricaţie ’81. Pleca doar cu şocul tras, indiferent de vremea de afară, dar după fix 1 minut trebuia să bagi şocul la loc, altfel se îneca şi rămâneai în mijlocul drumului. Iubită şi îngrijită atâţia ani de zile, avea acest antifurt propriu care a făcut ca hoţii care au pus mâna pe ea să nu fie în stare să meargă mai mult de 500 de metri… 🙂

A doua maşină, o Dacia 1310 luată la mâna a patra, pe numele ei Gogu, mi-a făcut plăcerea să-şi arunce ştergătoarele atunci când a dat primul viscol. Au sărit cu totul, când am dat viteza ştergătoarelor la maximum, fapt pentru care restul drumului a trebuit să curăţ parbrizul cu mâna… Să mai amintesc de instalaţia de încălzire care era dotată cu o aerotermă suplimentară şi care nu reuşea, cu toate acestea, să dezgheţe mai nimic? 🙂

Îmbunătăţirile aduse spoilerului spate n-au impresionat pe nimeni. Toba era nouă, cea de pe maşină căzuse singură în intresecţie la Morarilor

Schimbătorul cutiei de viteze era la fel de precis ca un făcăleţ, iar motorul trebuia turat într-un anume fel pentru ca maşina să nu ţi se oprească într-un nor de fum oricât de bine suflai în jigler (jiclor, da!?) – culmea, şi asta a fost furată de un deştept care n-a reuşit să meargă mai mult de 500 de metri cu ea până a lăsat-o pe o bordură…

Îmi voi aminti cu duioşie de Dacia unui prieten, al cărei scaun pentru pasagerul din dreapta bascula pe spate când pleca cu maşina de pe loc, dar şi de gaura din podeaua lui, prin care şi-a pierdut la un moment dat preşul în faţa unei staţii RATB – imaginaţi-vă scena: trece o răpciugă de Dacie, cade un preş pe sub ea, omul pune frână, dă în marşarier, apare o mână prin podea care ia pe sus preşul, apoi pleacă din nou…

Nici nu vreau să ştiu prin câte incidente trecuse săraca. La 6 milioane cât dădusem pe ea… 😀

Să mai amintesc şi de Opelul Vectra A luat cu 12 ani şi 175.000 de km la bord (probabil 275.000 reali, dar motorul era impecabil), ale cărui ştergătoare (da, am noroc la din astea) au refuzat să se mai urnească în (alt) plin viscol, de am fost nevoit să las maşina pe trotuar la Unirii şi să o urmăresc noaptea pe webcamurile abia în zonă? Porneau din nou când dădeam cu un ciocan în motoraşul lor, şi aşa am mers vreo lună până am avut bani să schimb şi motoraşul… Ah, şi de alarma Viper care pornea când ţi-era lumea mai dragă, la prima ploaie? Dar Opelaşul mergea perfect pe autostradă la viteze demult ilegale, dar în oraş se supraîncălzea motorul ceva de speriat!

Din fericire, alte aventuri cu maşinile proprii n-am mai avut, pentru că apoi am upgradat de la rable, dar sunt sigur că aveţi voi alte poveşti pe măsură, cu cele mai proaste maşini pe care le-aţi avut de-a lungul anilor.

Le aştept, atât aici, cât şi pe Facebook şi Twitter, haştag: #rablamea Ia să vă văd!

Urmărește Promotor.ro pe Google News
Citește și...



Comentarii
Inchide