Care e preţul corect pentru o maşină second hand? Sau câte nu ştie românul amator de second hand

Care e preţul corect pentru o maşină second hand? Sau câte nu ştie românul amator de second hand

Autor: Oraan Mărculescu acum 6 ani Opinii

Desigur, veţi rămâne dezamăgiţi dacă voi spune că nu există aşa ceva. Nu, nu există un preţ corect pentru o maşină second hand ieftină. Cel puţin nu în sens matematic, după o ecuaţie clară, în care să dai valori variabilelor (vechime, rulaj, etc) şi să-ţi apară exact cât trebuie să fie marea necunoscută: preţul.

Se pot face doar estimări, cu o marjă foarte mare de eroare, iar preţul este dictat pur şi simplu de piaţă. Ce-i drept, pentru că vorbim, totuşi, de criză economică, suntem într-un punct în care preţul poate fi dictat mai mult de cumpărător, pentru că oferta e mai mare decât cererea. Dar adevărul este că de câştigat au foarte mult intermediarii: cei care cumpără de la persoanele private şi revând altor persoane private.

Samsari cu sau fără firmă, care ajung să facă adevărate afaceri. Practic, de aceea nu putem vorbi de un preţ corect, sau, mai degrabă, cinstit pentru o maşină second hand ieftină, sub 4.000 de euro. Deoarece comerţul de maşini second hand ieftine se bazează tocmai pe lipsa de informaţie a cumpărătorilor obişnuiţi.

Este încurajat folclorul, de multe ori fals, ţinând de fiabilitatea şi valoarea anumitor modele, precum şi de lipsa de fiabilitate sau costurile mari ale altora, care îi ajută pe mulţi samsari să facă bani buni de pe urma credulilor şi a celor care nu pricep nimic din domeniul auto. Dealerii second hand fac bani buni pe aceleaşi principii, dar la un nivel mult mai ridicat al sumelor vehiculate…

Nu am pretenţia ca lumea să se priceapă la maşini. Nici eu nu mă pricep la telefoane, frigidere sau televizoare. Dar asta nu înseamnă că aş fi dispus să dau câteva mii de euro fără să mă informez cât se poate de bine în prealabil despre ce o să cumpăr. Oricum, a-ţi lua o maşină nu e o investiţie, ci o cheltuială, deci ar fi bine să fie o cheltuială cu cap.

Aproape că-mi pare rău pentru cei care se aşteptau ca acest editorial să le aducă răspunsuri fără echivoc, de genul ”Opel Corsa din 2000 merită 2.000 de euro”. În primul rând, după cum am arătat pe pagina precedentă, preţul unei maşini este influenţat de o grămadă de factori.

Apoi mi se pare hilar să aibă cineva pretenţia să găsească într-un editorial o asemenea bază de date, gratis şi completă. Însă nu mi s-ar părea o idee rea ca, la nivel guvernamental, să se realizeze o astfel de bază de date, care să poată fi accesată de toată lumea şi să ajute pe toată lumea să ia decizii bune.

Însă, nu-i aşa, vorbim de o idee utopică într-o Românie unde RAR-ul îţi cere taxă ca să-ţi spună specialiştii de acolo ce normă Euro are motorul maşinii, deşi este evident din actele maşinii… Chiar, probabil am luat-o razna de am început să mă gândesc la autorităţi competente, care să facă lucruri în sprijinul cetăţeanului, când, de fapt, sistemul nu face decât să căpuşeze cât mai mulţi bani cu de-a sila (da, doamna Plumb, la timbrul de mediu mă gândesc).

Aşadar, de unde am pornit şi unde am ajuns?

Am încercat să vă fac să înţelegeţi mai clar că domeniul maşinilor second hand, mai ales al celor ieftine, e o junglă mai mare decât ne închipuim. Dacă aţi ajuns la concluzia că, într-adevăr, aveţi nevoie de o maşină şi nu vă permiteţi una nouă şi ieftină, măcar nu vă aruncaţi cu capul înainte.

Cel mai la îndemână este să comparaţi anunţurile de pe site-urile specializate şi astfel să vă faceţi o idee despre cât ar putea fi o medie decentă a preţului pentru un anumit model, în funcţie de motorizare, vechime, kilometraj, dotări, stare, etc. După care rezistaţi tentaţiei de a vă îndrepta spre sumele cele mai mici, deoarece e foarte probabil să se aplice principiul ”e prea frumos să fie adevărat”, iar anunţurile respective să ascundă probleme (fiţi siguri că afacerile cu adevărat bune nu ajung la marele public…).

Un mare pas ar fi dacă aţi reuşi să vă formaţi o gândire de perspectivă. Adică să vă gândiţi estimativ şi la câţi bani aţi avea nevoie pentru întreţinerea şi folosirea maşinii. Combustibilul costă, şi nu costă puţin, iar reviziile sunt necesare, fără discuţie. De asemenea, amânarea unor intervenţii poate duce la apariţia unor probleme şi mai mari, deci trebuie tot timpul avută o rezervă pentru reparaţii neprevăzute – care, la maşinile vechi şi foarte vechi, e foarte probabil să apară curând după achiziţie.

Neapărat alegeţi o maşină care să se potrivească nevoilor reale. De exemplu, dacă o folosiţi mai mult în mediul urban, e de preferat un motor pe benzină în locul unuia turbodiesel – aşa cum dieselul e recomandat dacă se fac mai mult drumuri interurbane. Nu are sens să luaţi o maşină mare cu motor mare dacă aveţi nevoie de spaţiul respectiv şi de performanţă doar o dată, de două ori pe an. Şi diverse alte asemenea exemple, ţinând de estimarea necesităţilor reale.

În privinţa fiabilităţii, folclorul este foarte puternic. Nu înseamnă că maşinile care se vând cel mai bine sunt şi cele mai bune. Efectul de turmă este foarte puternic, mai ales când şi lipsa de informaţie (sau dezinformarea) e pregnantă. Cu fiabilitatea, lucrurile sunt clare: dacă ai grijă de maşină, scade pericolul să te lase baltă. Din păcate, multe dintre maşinile second hand ieftine vin deja cu o uzură pronunţată şi o întreţinere precară, deci fiabilitatea e doar o chestiune de şansă, indiferent de marcă.

Vedeţi, domnilor şi doamnelor guvernanţi, cât de complicată e treaba cu maşinile second hand ieftine?

Invazia de astfel de maşini second hand ieftine, vechi şi poluante vi se datorează aproape în întregime vouă, liderilor acestei naţiuni, indiferent de la ce partide vă lăudaţi că sunteţi şi indiferent de ideologiile pe care ni le fâlfâiţi prin faţa ochilor.

Politica de jaf a adus economia într-o stare deplorabilă, efectul direct fiind că oamenii nu îşi mai permit achiziţia de maşini noi. Aşa încât a înflorit comerţul de maşini second hand, în paralel apărând supapa cu maşinile înmatriculate în Bulgaria pe fondul unei taxe auto din ce în ce mai prost gândite.

Iar acum, timbrul de mediu nu face altceva decât să direcţioneze înmatriculările de maşini vechi dinspre Bulgaria spre România, pe ideea stupidă că măcar vă umpleţi voi puşculiţa cu nişte bănuţi, iar cei care vor urma la guvernare vor plăti efectele acestei gândiri meschine şi total împotriva bunului simţ.

Şi atunci, cum să-i blamezi pe oamenii care îşi iau o maşină veche în loc să se sclavagizeze pentru un Logan nou? Eu personal încurajez achiziţia de maşini noi, iar noile modele Dacia chiar mi se par maşini oneste, care-şi merită banii. Dar, dacă omul nu are bani de aşa ceva, evident că alege alternativa, indiferent de piedicile pe care cu atâta stângăcie încercaţi voi, guvernanţii, să i le puneţi, cu taxe şi accize şi legi.

Păcat că încercaţi să vă disimulaţi mentalitatea manelistă de politicieni hămesiţi şi cinici sub costume şi cravate scumpe, cu vorbe meşteşugite şi promisiuni deşarte. Efectele acţiunilor voastre se acutizează: de la transformarea, din nou, a României în cimitirul de hârburi al Europei până la comportamentul din ce în ce mai periculos pe şosele.

E trist. Dar, vorba românului iubitor de transhumanţă mioritică: trebuie să mergem mai departe, chiar dacă ne bagă aleşii în mormânt. Aşa încât pe cei care aveţi de gând să vă cumpăraţi o maşină second hand ieftină nu-mi rămâne decât să vă rog să faceţi o alegere cât mai pertinentă.

Spor!

Pagini: 1 2 3



Comentarii
Inchide