Chevrolet HHR SS

Autor: Andrei Ştirbu 21 aug. 2007 Prezentări

Într-adevăr, SS nu sună bine, sună a Gestapo, iar maşina din imagini arată foarte potrivită pentru misiunile pe care cumplita securitate hitleristă le îndeplinea. Însă, renunţând la scenarii odioase, cei de la Chevrolet nu au vrut decât să atragă atenţia asupra minivanului lor, concurentul principal al lui Chrysler PT Cruiser în America.

Chevrolet HHR pare, în mod normal, o maşină de familie binevoitoare şi puţin obeză, într-un stil relativ retro, iar tehnica de bază nu este de natură să atragă publicul tânăr. Însă adoptarea unui motor de 2,0 litri turbo, care dezvoltă 260 CP, face din HHR o maşină interesantă, cel puţin pentru americani – vorbim de aceeaşi motorizare pe care o regăsim şi sub capota roadsterului Opel GT. Astfel, versiunea SS (care are mai multe în comun cu supercharged şi sport decât cu Hitler) ajunge la performanţe chiar foarte bune, cu un demaraj până la 100 km/h în jurul a 6,5 secunde şi o viteză maximă de peste 240 km/h, pentru varianta dotată cu transmisie manuală cu cinci trepte, modificată de GM Suedia.

Bineînţeles, componentele şasiului au suferit modificări serioase pentru ca maşina să fie capabilă de asemenea performanţe. Astfel, inginerii GM Performance Division au adoptat o suspensie mult mai rigidă, testată pe circuitul de la Nurburgring, cu jante din aliaj de 18" (cudesign inspirat de la Corvette) şi pneuri Michelin Pilot de 225/45 R18. Pe lângă mărirea diametrului barelor antiruliu, a fost adoptat un sistem de direcţie îmbunătăţit (EPS – electric power steering), cu un răspuns mai bun cu 20% faţă de sistemul de serie, iar sistemul de frânare beneficiază de discuri ventilate de mari dimensiuni, cu diametrul de 296 mm în faţă şi 270 mm în spate. Nu lipsesc sistemele electronice ABS şi StabiliTrack (de control al stabilităţii).

Exteriorul este schimbat destul de puţin, modificări notabile fiind spoilerele faţă/spate, mai aerodinamice, pragurile laterale, micul eleron şi, bineînţeles, badge-urile SS, de mari dimensiuni. Nici interiorul nu a fost modificat substanţial, dar scaunele sport, în piele bicoloră, volanul special cu un diametru mai mic sau schimbătorul de viteze te avertizează că maşina nu prea mai este de familie. Cireaşa de pe tort o reprezintă indicatorul de pe montantul faţă, pentru presiunea turbocompresorului – idee inspirată din tuningul japonez.

Ca un ultim amănunt care v-ar putea deschide cât de cât interesul pentru această maşină: cei de la GM se laudă că au bătut recordul lui Opel Zafira, pentru cel mai rapid tur pe circuitul de la Nurburgring. Oare chiar contează?

Urmărește Promotor.ro pe Google News
Citește și...



Comentarii
Inchide