Mini Cooper & Cooper S

Autor: Dan Vache acum 13 ani Prezentari

Dar, pentru cunoscătorii particulei „S” din titulatura noului Mini sportiv, nu dimensiunile contează, ci pachetul tehnic. În primul rând ne interesează puterea motorului supraalimentat: a ajuns la doar 175 CP (oare versiunea tunată John Cooper Works va depăşi 250 CP?), ceea ce înseamnă un demaraj 0-100 km/h destul de interesant: doar 7,1 secunde. Supraalimentarea, însă, nu mai este realizată prin intermediul unui compresor mecanic. Gata cu fineţurile de oldtimer, motorizările noului Mini sunt rezultatul colaborării dintre BMW şi grupul PSA Peugeot-Citroen. Motorul de 1,6 litri este o mică bijuterie tehnologică: injecţie directă, distribuţie variabilă, turbocompresor Twin Scroll (acelaşi motor se va regăsi şi sub capota lui Peugeot 207).

Adevăratul avantaj trebuie căutat în spatele celor 175 CP nu foarte optimişti, fiind vorba de cuplul motor de 240 Nm la numai 1.600 rpm. Mai ştim că Mini are un comportament de kart, iar BMW este specialist în privinţa trenului de rulare. Condimentăm cu o masă puţin peste o tonă şi adăugăm cireaşa de pe tort, un diferenţial autoblocant (Super LSD). Et voilá: o maşinuţă temperamentală, cu vocaţie de kart de oraş, la fel ca şi până acum. De fapt, mai mult, dar rămâne de probat.

Dacă renunţăm la particula „S”, pierdem turbocompresorul şi o herghelie de căluţi, lui Cooper rămânându-i la dispoziţie doar 120 CP. Chiar şi aşa, fără diferenţial sau suspensie sportivă, Mini rămâne un automobil fun în conducere, iar cel de la volan se va putea concentra mai mult pe ceea ce îl înconjoară. Pentru că habitaclul chiar este reuşit.

Nu ne dăm seama din poze ce este plastic şi ce este crom adevărat, dar impresia generală este mult mai bună ca în cazul precedentului Mini. Vitezometrul central pare acum şi mai mare (poate că pe următoarea generaţie va avea acelaşi diametru cu volanul…), iar consola centrală divizează într-un mod logic comenzile audio şi ale climatizării. Şoferul este un fericit: volan şi schimbător îmbrăcate în piele, turometru sub ochi, pedalier cool, scaun bine profilat, ba chiar şi sistem „start/stop”.

Pasagerul din dreapta va avea timp mai mult să admire designul panourilor uşilor sau iluminarea interioară, în timp ce ocupanţii celor două locuri din spate… ei bine, aceştia vor visa cu siguranţă la bancheta spaţioasă a unui Logan! În treacăt fie spus, bavarezii au în plan lansarea într-un viitor nu prea apropiat a unei variante alungite, dedicată celor care ţin foarte mult la prietenii de pe locurile din spate.

Preţurile se anunţă piperate, pe măsura renumelui bavarezilor sau a titulaturii Mini. Realist, un preţ de pornire de peste 15.000 euro nu trebuie privit cu scepticism: nivelul de echipare este bogat, iar lista de opţionale lungă, pentru o personalizare cât mai elevată. În plus, să nu uităm că Mini nu este o citadină obişnuită, atributele sale fiind pasiunea, caracterul fun şi imaginea premium.

 

Unii vor ca, printr-un facelift, să dea impresia unui nou automobil. Alţii fac automobile noi care arată, cel mult, ca un facelift. Bavarezii au aplicat a doua stratagemă în cazul noului Mini.

 

 

De ce oare noul Mini este la fel ca precedentul Mini? Tot faruri mari, de brotac, alură compactă şi năzdrăvană, spate turtit sau interior cu multe forme ovoidale. Oare nu le-a mai rămas inspiraţie designerilor BMW şi pentru noua generaţie a mezinului de sorginte britanică?

 

 

Nicidecum, totul ţine de imagine. De imaginea istorică, mai exact. Mini este unul dintre puţinele exemple din istoria auto al cărui succes se bazează pe imaginea sa. Nu doar cea de marcă, ci chiar imaginea exterioară, cu proporţii şi o formă deja intrate în conştiinţa publicului.

 

 

Din manualul de istorie reţinem două titulaturi foarte cunoscute pentru Mini: Cooper şi Cooper S. Le regăsim şi în cazul noii generaţii. Prima, ca de obicei, mai timidă şi mai cuminte, în timp ce a doua le declară război sportivelor consacrate, având o atitudine îmbufnată şi bătăioasă. Şi, cum atitudinea contează întotdeauna pentru a avea succes, să vedem ce înseamnă Cooper S.

 

 

În mare, „deja-vu”: jante din aliaj, albe, la fel ca acoperişul sau oglinzile retrovizoare, ieşire dublă centrală a eşapamentului, fantă obraznică în capotă. Cu puţină atenţie, un ochi avizat va observa că, de fapt, fiecare element al caroseriei a fost redesenat, dar cu grijă, pentru a-şi păstra patina timpului. Iar pe ici, pe colo, prin locurile esenţiale, sclipesc irizaţii de crom. Să zicem că este vorba de o stratagemă jucăuşă de marketing: descoperiţi ce nu este schimbat la noul Mini!

 

 

Nu se vede cu ochiul liber mărirea lungimii: cu şase centimetri! Mini măsoară acum 3,7 metri – foarte mult faţă de Mini-ul lui Sir Alex Issigonis, dar extrem de compact pentru clasa mică. Chiar şi portbagajul a crescut cu şase. Cu 6% – acum variază între 160 şi 680 litri. Nu că o comparaţie cu portbagajul unui Logan MCV ar avea sens, dar acum înţelegeţi de ce spoilerul breakului naţional arată a râs malefic?

 

 

 



Comentarii
Inchide