Exclusivitate F1

Toţi ne visăm piloţi. După o etapă de F1, ieşim pe stradă şi depăşim nebuneşte orice babă într-un Oltcit. Alexandru Banu chiar a avut şansa să-şi îndeplinească visul şi a devenit primul romăn care a condus un monopost de F1, maşina campionilor mondiali de la Renault.

În Marsilia, pe circuitul Paul Ricard, am fost încoronat primul romăn care a condus vreodată nu orice monopost, ci tocmai campionul F1 al sezonului trecut. Timpul este într-adevăr relativ, iar clipa se contractă la scară moleculară cînd atingi 200 km/h printr-un gest al piciorului imposibil de dozat. Formula 1 nu este o competiţie stricto senso, pe cît este un duel al deciziilor la limită.

Angajează-te şi tu într-o bancă, într-o multinaţională, nu de alta, dar ai perspective acolo. Ajungi la un salariu bun în şapte ani şi îţi poţi întemeia o familie, îţi permiţi un credit cu dobîndă preferenţială (că, deh, ai fost sclavul lor atîta timp), îţi poţi amuza familia cu poze din team-building-uri şi, nu în ultimul rînd, îţi petreci absolut tot timpul liber în preajma colegilor de serviciu (că, deh, asta e filosofia multinaţionalelor, un team-buliding constant şi etern). Prea multe “deh”-uri, prea multe sacrificii pentru un venit palpabil abia aproape de vremea concedierii, prea multe compromisuri finalizate cu un eşec prematur în plan personal, pe care-l percepi însă prea tîrziu.

Aici ne intrăm noi în rol, căci, dacă ne citeşti cu atenţie, poţi apela la clauza de salvgardare – nu alta decît judecata-ţi proprie. În loc să ne perindăm cu hîrţogăraia prin toate birourile, prosternaţi în faţa tuturor “inchizitorilor” treziţi cu faţa la cearşaf, noi am ales să facem ceea ce ne place, adică să scriem despre pasiunea noastră, maşinile. Şi fiindcă o facem cum trebuie, mi s-a dat şansa unică de a deveni primul romăn care a condus vreodată un monopost Formula 1.

Pe circuitul Paul Riccard, situat în apropierea Marsiliei, hostess-ele ne-au preluat şi ne-au dus către vestiare, mişcare oarecum îndrăzneaţă, avînd în vedere că 24 de bărbaţi trebuiau să coabiteze cu trei femei spectaculoase într-o încăpere prevăzută cu toalete şi duşuri. Căştile de diferite mărimi zăceau protejate în rasteluri atent îngrijite, încălţările cu talpă superslim erau ordonate pe numere, iar combinezoanele apretate erau aranjate la linie într-un dressing room odorizat cu aromă de lavandă. Costumat anevoie cu echipamentul F1, narcisistul din mine se zgîia necontenit într-o oglindă, admirîndu-şi outfit-ul de pilot profesionist închipuit.

Mi-am încarcerat bagajele inutile într-un dulăpior în stil american şi am luat drumul unor scări ce duceau spre circuit. După ce am fost orînduiţi pe grupe, am inspectat traseul în amănunt, apoi ni s-a dat temă să tocim semnificaţia unor jaloane imense, nu care cumva să le ratăm în timpul antrenamentelor (roşu – frînare brutală, portocaliu – retrogradare, verde – bracare). Puţin terifiaţi de vacarmul motoarelor turate pentru încălzire, nu mai aveam decît un pas pînă la marea provocare. Practic, am trecut prin toate stadiile premergătoare cursei pe care le îndură un pilot. Cînd să mă urc în monopostul pentru Formula Renault (cel pregătitor bestiei F1), un braţ vînjos mi-a pus piedică în ultimul moment, indicîndu-mi sala de fizioterapie. Aici, doi maseuri piperniciţi şi-au înfipt mîinile în mine ca-ntr-o piftie şi au început să mă contorsioneze.

Încercările mele de evadare din braţele lor s-au soldat cu o presiune multiplicată asupra membrelor mele, aşa că nu am avut încotro şi m-am lăsat păgubaş. Tot ce am avut de făcut a fost să contrabracăm un volan imaginar format din mîinile lor, apoi să le contrăm presiunea, venită din toate direcţiile, asupra capului nostru, neobişnuit cu cei 5.5 g din timpul acceleraţiilor. Piloţii profesionişti trec prin aceste cazne zi de zi şi sînt notaţi, rezultatele fiind inserate într-un tabel comparativ al condiţiei fizice înregistrate de fiecare dată. Timp de 10 minute, cît a durat şedinţa de kinetoterapie, antrenorii ne-au testau durerea la presopunctură.

Nimeni nu s-a situat sub cotele standard, deci toţi am trecut proba. Şi iată-ne, în sfîrşit, în monopost, nu însă înainte de a ni se servi un tub cu fructoză diluată în apă – energizantul obligatoriu al tuturor piloţilor din F1. Gustul de suc încropit cu apă din belşug nu ne-a gîdilat prea mult papilele gustative, însă am simţit imediat o reactivare a muşchilor şi a reflexelor, semn că ne pregăteam intrarea în scenă. Puşi în faţa monoposturilor, nici unul dintre noi nu reuşea să-şi imagineze cum îşi va face loc într-o incintă atît de zgîrcită. Nefiind în stare să ne croim singuri loc, trei francezi tupeişti ne-au ancorat în cockpit cu nişte chingi “carnivore” imposibil de fentat măcar un milimetru. Unii dintre noi longilini, alţii cu interferenţe de nanism, ne-a luat ceva timp şi răbdare din partea stewarzilor ca să ajusteze poziţia perfectă la volan şi pedale.

Citeşte mai departe în pagina următoare »

Poti sa te opui oricand si fara justificare prelucrarii datelor tale personale in scop de marketing direct, prin trasmiterea catre MEDIAFAX GROUP SA (prin accesarea formularului de contact la adresa privacy@m.ro sau ne poti trimite pe adresa postala o solicitare scrisa, datata si semnata in acest sens. In acest caz, solicitarea ta va fi inaintata catre departamentul specializat al MEDIAFAX GROUP SA; este posibil sa primesti un mesaj prin care se confirma ca optiunea a fost notata, precum si orice alte informatii necesare, dupa caz.