Dacia electrică există deja, încă dinainte ca Spring să apară. Când a fost produsă, Elon Musk purta scutece
Puțini știu că prima Dacia electrică exista deja înainte ca modelul Spring să apară pe piață. Oarecum. Ca și la radio Erevan, nu a fost realizată în România (ci în Statele Unite) și nu a purtat sigla Dacia (ci Renault, fiind vorba de un Renault 12), dar unul dintre cele numai două exemplare despre care se știe a ajuns în garajul unui român din New York – Eduard Palaghiță.
Povestea a început în anii ’70, când perspectivele crizei energetice au împins companiile americane să caute alternative la petrol. Pentru a reduce dependența economiei americane de petrol, guvernul a inițiat mai multe programe pentru dezvoltarea de mașini electrice, iar operatorii de flote auto au fost încurajați să folosească pe cât posibil astfel de vehicule cu propulsie electrică. În acest context lua naștere un start-up – Electric Vehicle Associates (EVA).
Dacia electrică, produsă de americani dintr-un model francez
Compania fondată în Cleveland (Ohio) a devenit repede cunoscută pentru conversia mașinilor pentru a folosi sisteme de propulsie electrice. Între 1974 și 1982, EVA a produs mai multe modele electrice, printre care un monovolum, un pick-up, mai multe autobuze, un Ford Mustang, un Ford Fairmont (sub denumirea Current Fare), un break AMC Pacer (Change of Pace) și un Renault 12 (Metro). Povestea noastră este despre acesta din urmă.
Modelul de bază pentru EVA Metro a fost un Renault 12 cu transmisie automată cu trei trepte. Primul model electric realizat pe platforma pe care a fost construită și Dacia 1300 ave o masă de circa 1.450 kg, semnificativ mai mare decât a mașinii cu propulsie convențională. Aceasta se datorează celor 16 baterii cu plumb care asigurau sursa de energie a mașinii. Cu un plin de baterii, mașina putea rula 93 km la o viteză de 40 km/h, 60 km la o viteză de 55 km/h, sau 53 km la o viteză de 90 km/h, care era și viteza maximă pe care o putea atinge.
EVA Metro, testată de NASA
EVA Metro accelera de la 0 la 48 km/h în mai puțin de 15 secunde, și de la 0 la 72 km/h în 27 de secunde. Nu era tocmai o rachetă sol-sol, dar trebuie să ne reamintim că nici Dacia 1300 nu era chiar o sportivă autentică, având nevoie de circa 20 de secunde pentru a ajunge la 100 km/h. Ceea ce-i lipsea în performanțe, EVA Metro a suplinit în popularitate, mașina făcând parte din parada de inaugurare a președintelui american Jimmy Carter, în 1977. Mai multe exemplare EVA Metro au fost fabricate în anii ’70, inclusiv o flotă de șapte mașini care a fost exportată în provincia canadiană Manitoba. În prezent, doar două exemplare au supraviețuit, unul în Canada și unul în Statele Unite.
Interesant, mașina a fost testată de NASA în 1975, inclusiv în ceea ce privește testele de impact de la o viteză de 48 km/h. Rezultatele au fost neașteptat de bune, în special pentru un model din acea perioadă, cu o structură care trebuia să reziste unei creșteri substanțiale a masei, datorată bateriilor cu plumb.
EVA Metro a ajuns în garajul unui român
Românul Palaghiță este un cunoscut colecționar de mașini, ajuns celebru în special pentru popularizarea modelelor Dacia pe continentul american. Eduard are o Dacia 1300 pe care o conduce în New York și păstrează legătura cu alți colecționari, pe care i-a îmbolnăvit de microbul Dacia.
„Am crezut că nu mai există niciuna. Acum o săptămână un prieten mi-a trimis linkul cu anunțul de vânzare. Fostul proprietar a cumpărat mașina acum 3-4 ani din statul Ohio, unde ele s-au produs. A avut doar 5.138 de mile la bord. A dus-o în statul Georgia, i-a pus baterii și a folosit-o ca daily driver. Acum are 12.600 de mile la bord. Acum 10 luni a parcat mașina deoarece avea nevoie de baterii noi. Presupun că nu a vrut să mai investească bani, având nevoie de 14 baterii iar costul este de $80-100/baterie”, spune Eduard.
Românul intenționează să o ducă la New York, alături de faimoasa sa Dacia 1300 portocalie, să o recondiționeze și să-i instaleze baterii noi. Cu puțină atenție, străbunica viitoarei Dacia cu propulsie electrică va deveni o piesă de rezistență în colecția lui Palaghiță, care a mai primit recent un concept Ford Ghia Vivace.