Prototipul Tesla Roadster a uimit întreaga planetă când a mers cu roțile în sus, a zburat peste mașini și a aterizat fără nicio dificultate. Mulți au spus că această mașină este „adusă” din viitor. Însă, unele dintre tehnologiile implementate au fost inventate chiar și în urmă cu 100 de ani.
Este uimitor să vezi Tesla Roadster că merge cu roțile în sus și nu cade. Sau că își ia zborul, se rotește în aer și aterizează lin, controlat, continuându-și deplasarea.
Dar la fel de uimitor a fost și pentru cei care au asistat în urmă chiar și cu un secol la prezentarea unor astfel de prototipuri care efectiv sfidează gravidația.
Încă din 1928, Opel folosea, de exemplu, rachete pentru a propulsa un automobil la viteze spectaculoase. Mercedes-Benz a experimentat ulterior propulsia prin reacție pentru testele de siguranță.
Iar în competițiile auto au apărut vehicule care utilizau ventilatoare pentru a genera o aderență extremă, chiar și la viteze foarte mici. Diferența este că Tesla a înglobat toate aceste invenții într-o singură mașină.
Cu aproape un secol înainte ca Elon Musk să vorbească despre automobile cu propulsoare, Fritz von Opel construise deja o mașină capabilă să accelereze cu ajutorul rachetelor.
Pe 23 mai 1928, prototipul Opel RAK 2 a atins 238 km/h pe circuitul AVUS din Berlin. Automobilul avea 24 de rachete cu combustibil solid, montate în partea din spate. Acestea erau activate succesiv, prin intermediul unei pedale.
Spre deosebire de propulsoarele Tesla, care utilizează gaz comprimat fără ardere, sistemul Opel producea forță prin evacuarea gazelor rezultate din arderea combustibilului solid.
Experimentul Opel a demonstra că un automobil putea fi propulsat direct prin reacție.
Un experiment mai puțin cunoscut aparține Mercedes-Benz. În 1962 a folosit rachete cu apă fierbinte pentru a accelera automobilele destinate testelor de impact.
Sistemul era instalat pe o remorcă atașată în spatele vehiculului și utiliza un rezervor sub presiune, o supapă cu deschidere rapidă și o duză de evacuare.
Apa era încălzită până la aproximativ 260 de grade Celsius, iar eliberarea bruscă a presiunii propulsa mașina la de peste 100 km/h.
Tehnologia a fost utilizată până în 1973, potrivit Mercedes-Benz. Principiul propulsiei prin evacuarea unui fluid sub presiune este apropiat de cel al Roadster, dar la Mercedes-Benz scopul era reproducerea controlată a accidentelor, nu îmbunătățirea performanțelor.
Tehnologia prin care Tesla Roadster se „lipește” de asfalt nu este chiar nouă. Sistemul extrage aerul de sub caroserie și generează o forță foarte mare de apăsare.
Însă, în 1970, americanul Jim Hall dezvoltase Chaparral 2J, o mașină de competiție echipată cu două ventilatoare mari. Acestea erau amplasate în partea din spate și erau antrenate de un motor auxiliar.
Propulsoarele evacuau aerul de sub automobil, creând o zonă de presiune redusă care îl menținea lipit de asfalt, indiferent de viteza de deplasare.
Potrivit Petroleum Museum, sistemul era atât de eficient încât, teoretic, putea genera suficientă forță pentru a susține vehiculul cu roțile în sus. Chaparral 2J a demonstrat avantajele acestei soluții în campionatul Can-Am. Însă, la finalul sezonului, tehnologia a fost interzisă prin regulament pentru că mașina era, pur și simplu, de nedepășit.
:format(webp)/https%3A%2F%2Fwww.promotor.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F10%2FGordon-Murray-de-la-BrabhamSuttonMotorsport-1024x614.png)
În 1978, inginerul Gordon Murray a dus mai departe principiul aspirației aerului prin dezvoltarea monopostului Brabham BT46B. Acesta a fost echipat cu un ventilator uriaș în partea din spate.
Dispozitivul avea oficial rolul de a contribui la răcirea motorului. În realitate, extrăgea și aerul de sub mașină, generând o forță suplimentară de apăsare.
Eficiența sistemului a fost demonstrată la Marele Premiu al Suediei, unde Niki Lauda a câștigat singura cursă de Formula 1. Performanțele sale au provocat protestele echipelor rivale, iar Brabham a retras ulterior monopostul din competiție. Dar, a rămas în istoria F1 cu această victorie.
Un proiect tehnologic foarte apropiat de sistemul de propulsoare Tesla a fost prezentat de Bosch în 2018. Acesta era conceput pentru a redresa motocicletele în cazul unui redapaj.
Sistemul experimental, denumit „Sliding Mitigation”, utiliza senzori care detectau deplasarea laterală necontrolată a roților pe suprafețe alunecoase. Când derapajul depășea un anumit prag, un acumulator elibera gaz printr-o duză orientată lateral. Această forță se opunea alunecării și menținea motocicleta pe traiect.
Tehnologia folosea principiul propulsiei prin reacție, asemănător celui utilizat pentru controlul direcției noului Roadster. Diferența este că Bosch urmărea evitarea căderii motocicletei, în timp ce Tesla folosește propulsoarele pentru performanță și manevre aeriene.
:format(webp)/https%3A%2F%2Fwww.promotor.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F04%2Fmasina-care-poate-fi-condusa-cu-susul-in-jos-mcmurtry-speirling-stabileste-un-nou-record-mondial-video-5.jpg)
Tehnologia aspirației care permite mașinilor să meargă cu roțile în sus a fost demonstrată, în premieră, de McMurtry Automotive. Producătorul britanic a realizat un supercar electric, denumit Speirling.
Acesta folosește ventilatoare capabile să genereze o forță de apăsare echivalentă cu aproximativ 2.000 kg, inclusiv când mașina staționează.
În 2022, automobilul a stabilit un record la Goodwood Festival of Speed, parcurgând traseul de 1,86 km în 39,08 secunde, cu Max Chilton la volan. Apoi, în aprilie 2025, a a fost condus cu roțile în sus.
Diferența este că nu și-a luat zborul, ca Roadster-ul de la Tesla, ci a stat „lipit” de o platformă care s-a rotit la 180 de grade.
Chiar dacă Tesla s-a inspirat, probabil, de la toți cei care au inovat anterior, nu înseamnă că a „copiat”. A folosit experiența aerospațială de la Space X, a dezvoltat ideile inovatoare și le-a înglobat pe toate într-o singură mașină. Și a funcționat!
În plus, rezervoarele de gaz se pot reîncărca în mers, ceea ce permite „salturi” repetate. Deci, nu trebuie să îți faci griji de unde îți încarci buteliile.
Tesla a pus deja în vânzare Roadster, inclusiv în România. Avansul poate ajunge până la 250.000 de dolari, însă producția este programată abia pentru anul 2028.