Mercedes-Benz B-Klasse

Aici vorbim, bineînţeles, de clasa monovolumelor compacte; pentru că, dacă ai nevoie de mai mult spaţiu, cei de la Mercedes îţi pot sugera să-l încerci şi pe fratele (mult) mai mare al lui B, R-Klasse. Însă, pentru cei care vor o combinaţie cât mai reuşită între un MPV şi o maşină de oraş, B-Klasse ar fi cam cea mai “stylish” alegere în momentul de faţă.

Am avut ocazia să conduc versiunea cu facelift a lui B-Klasse pe un traseu de câteva sute de kilometri, plus încă ceva timp petrecut în trafic prin Berlin, unde probabil ai putea să te strecori şi cu un Maybach – întrucât în capitala Germaniei ora de vârf este practic inexistentă, graţie unui sistem excelent de semaforizare şi, nu în ultimul rând, datorită unor şoferi extrem de civilizaţi.

La prima vedere, Mercedes-Benz B-Klasse nu este o maşină la fel de mare precum, să zicem, Opel Zafira, Volkswagen Touran sau Ford C-Max. Însă, spre deosebire de acestea, îţi oferă o siglă mult mai impunătoare, un interior de o calitate superioară şi, nu în ultimul rând, câteva dintre cele mai economice motoare fabricate vreodată de către Merc.

După ce te aşezi în spatele volanului, dimensiunile sale devin din ce în ce mai evidente. Stai relativ sus din punctul de vedere al poziţiei, dar te simţi mai degrabă ca într-un GL “intrat la apă”, decât ca într-un MPV. Acest efect reuşit este dat de forma planşei de bord, unde cei de la Mercedes au ales să nu meargă pe filosofia unei suprafeţe lungi cu un parbriz panoramic, ci să ofere un bord scurt şi foarte elegant, unde, vrei, nu vrei, eşti pus în faţa unui volan amplasat în aşa fel încât să te forţeze să-ţi menţii o poziţie cât mai corectă în timp ce conduci – indiferent de felul cum îţi reglezi scaunul pe înălţime.

Din exterior, trebuie să recunosc că este foarte, foaaarte greu să deosebeşti acest model cu facelift de cel de dinaintea sa. Ca să nu mai spun că prin Berlin era absolut plin de B-Klasse şi, spre frustrarea mea, nu reuşeam să disting maşina pe care o conduceam de cele din trafic.

După o examinare atentă a mapei de presă, am început să realizez că oglinzile laterale deveniseră mai mari, capota căpătase o formă uşor diferită, antena exterioară era de dimensiuni mai mici, iar spoilerul şi grila radiatorului primiseră şi ele ceva atenţie în plus de la echipa de design.

Înăuntru, practic singura noutate venea din partea sistemului audio, al cărui layout fusese puţin schimbat. În rest, nişte opţiuni noi şi nişte finisaje mai la curent cu moda actuală.

Pe şosea, B-Klasse facelift se comportă la fel ca până acum. Este o maşină stabilă pe viraje, are o direcţie precisă atât la viteze mari cât şi la viteze de oraş, iar în materie de confort, şi şoferul, şi pasagerii săi se pot bucura de un spaţiu foarte generos pentru umeri şi genunchi.

În materie de performanţe, am condus versiunea B200, cu un motor turbo de 2,0 litri şi 193 de cai-putere. Cutia manuală cu şase rapoarte este bună dar nu ireproşabilă, iar maşina nu mi-a inspirat tocmai cea mai mare încredere din lume la viteze de peste 160 km/h. În rest, de la 0 la 100 se ajunge în 7,6 secunde, iar viteza maximă este de 225 km/h – suficient pentru a putea eticheta această versiune B200 Turbo drept un adevărat Hot MPV.

Majoritatea clienţilor de B-Klasse nu vor căuta performanţe, ci vor merge pe ideea de economie şi practicabilitate – având de ales între versiunile B150, B170, B180 CDi, B200 şi B200 Cdi, plus opţiunea unor transmisii autotronic pentru acestea.

În concluzie, dacă vrei un monovolum cu o imagine puternică, tehnologie de top şi un interior demn de orice model Mercedes-Benz, atunci B-ul poate fi maşina perfectă pentru tine.