Anduranta Hyundai i20

Autor: Adrian Mihălţianu acum 11 ani Teste anduranta

De
ce oare sunt mai multe Hyundai-uri în Frankfurt, oraş
superdezvoltat, decât în Bucureşti? Pentru că nemţii au 100 de ani
de civilizaţie auto în faţă? Pentru că ei ştiu mai bine ce înseamnă
să fii raţional? Ei, bine, da! Nu pleacă la drum cu preconcepţia că
brandurile coreene au rămas la acelaşi nivel low-cost.

Se duc în showroom-uri, cercetează, trag o linie şi-şi spun că
11.500 de euro chiar merită să dai pe o maşină excepţională. De ce
excepţională? Fiindca mâine-poimâine am 5.000 de km la bord şi
consumul nu sare în oraş peste 8,3 litri cu aerul condiţionat
pornit.

Cu 0,6 mai mare decât consumul comunicat. Logic, la peste 10.000 de
km ar trebui să se stabilizeze la o cifră mai mică. Ai un motor de
1,4 litri şi 100 CP, extrapotent pentru clasa mică din care face
parte. Nu vedem un motiv serios pentru care fanii altor mărci nu ar
lua în calcul Hyundai.

Mi-aş dori să fac un test, să urc un om legat la ochi într-un
Hyundai fără să ştie că este, de fapt, un Hyundai. Pe scaunul din
dreapta, desigur. L-aş plimba vreo 10 km şi l-aş întreba în final
dacă suntem într-un Renault, Opel, Ford sau Hyundai. Probabil că va
spune oricare dintre cele patru branduri, mai puţin Hyundai. De ce?
Pentru că românul a rămas setat pe companiile cu tradiţie.


Uită însă că asiaticii nu se automulţumesc. Muncesc ca disperaţii,
investesc în inovaţie şi uite-aşa le-au luat faţa tuturor la
vânzări. Şi coreenii sunt printre ei. De când au apărut i-urile,
designul maşinilor s-a schimbat enorm în bine, iar calitatea
materialelor este cu totul alta.

Unul dintre lucrurile pe care le urăsc este să „mă cobor” la
nivelul unei maşini pentru a intra in ea. De multe ori îţi loveşti
picioarele de praguri, de bord, de scaune sau, în cel mai rau caz,
de plafon. Nu şi în cazul lui i20. Cum se spune, „intri în
picioare”. Ca şi la i10, comenzile sistemului audio sunt
intuitive.

Acel buton „eject” enervant de găsit pe alte console centrale, aici
parcă îţi sare în ochi oricând te gandeşti la el. La fel,
corecţiile sunetului le faci fără a-ţi abate ochii de la drum.
Pentru volum şi selectarea sursei, ai comenzi pe volan. Un pic
incomodă este priza USB, pusă jos pe consola centrală.


Nu înţeleg de ce pentru parbrizul faţă avem stropitoare cu câte
două jeturi, iar pentru lunetă – acel sistem cu debit mare de
soluţie. Până ajung ştergătoarele să plimbe apa pe lunetă, se duce
toată. Vrem şi noi să găsim nod în papură.

Motorul este parcă şi mai „uşor”, iar treptele de viteză şi ele
„uşor” de exploatat. Chiar dacă schimbi la consum, în 2.000 de
turaţii, nu vei îndura acel tremur neplăcut care te face să te
simţi un şofer neîndemânatic.

Iar dacă schimbi treapta sus, la peste 3.000-3.300, levierul cutiei
în „H” face un clic frumos şi motorul are verde la viteză. Frumos,
silenţios, nesolicitant. În acelaşi context calm funcţionează şi
direcţia sau frânele.

Erată: i20 are 8 airbag-uri, nu 6, cum am scris greşit în
articolul trecut.

Citește și...


Comentarii
Inchide