Anduranta Renault Koleos

Autor: Constantin Ciobanu acum 10 ani Teste anduranta

De asemenea, tot la rece, cutia manifestă o mică
încăpăţânare în a cupla treptele inferioare. De asemenea, nu găsesc
justificat la un SUV compact prezenţa unei frâne de staţionare
acţionată electric. Şi, dacă îmi scotocesc bine memoria, voi regăsi
o nemulţumire asociată cu senzorul de ploaie, care are o
personalitate a lui.

Pe o ploaie torenţială, te poţi trezi că acesta crede că afară este
senin şi soare. Dar poţi renunţa la serviciile lui, selectând ce
treaptă de viteză vrei pentru ştergătoare. Şi cam atât. Mă văd
nevoit să trec iar la satisfacţii. Poate cea mai mare a fost legată
de consum.

Renault susţine că acest propulsor în trafic urban consumă 13,3
litri în medie. Nu ştiu unde au făcut ei testele de consum, dar
dacă nici Bucureştiul nu poate fi considerat un oraş
aglomerat…

Iar în acest Bucureşti, Koleos a oscilat vara între 10,8 şi 11,1
litri, lucru valabil în sezonul cald. Iarna, consumul undeva la
12,5… şi atât, asta a fost vârful. Nu pot spune că a fost vorba
despre un rulaj economic, ci despre unul normal. Când vine vorba de
consum extraurban, aici e şi mai bine.

Mişu a reuşit să se întoarcă de la Iaşi cu un consum mediu de 6,7
litri, asta dacă nu mă înşeală memoria. Dar pot confirma acest
consum, am cochetat şi eu cu el. Probabil nu pare veridic, dar ştiu
că viteza legală în localităţi este de 50 km/h, în afara lor –
90… strada nu este circuit, strada nu trebuie să nască orgolii
sau să stimuleze revanşe… este doar un loc unde faci legătura
între nişte puncte de interes pentru tine.

Costuri. Unii inventează tabele şi adună virgule la finalul
testelor pe termen lung. La un preţ mediu al benzinei de 3,7 lei în
ultimul an şi la un consum mediu de 11,1 litri, Koleos a
reprezentat o investiţie de 9.446 lei. La acestea se mai adaugă
banii investiţi în lichid de spălat parbrizul şi în toaletele
maşinii.

Dar aceştia nu pot fi cuantificaţi. În rest, nu a cerut
altceva de la mine. O revizie care a fost survolată fără probleme.
Un parbriz schimbat, dar de către asigurator, în urma unei furtuni,
şi cam atât.

Dacă vă recomand Koleos? Da. Categoric, o motorizare diesel vă
poate aduce şi mai multe satisfacţii.

Ultimul dans, tot la Ciolpani, tot la circuitul de motocross, acolo
unde a început povestea. Mi-a oferit clipe plăcute, ne-am luptat cu
nişte noroaie infernale, am verificat dacă gravitaţia este
adevărată sau nu.
Cred că pot ţine un curs despre Koleos oricărui vânzător din orice
showroom Renault.

Eram
uşor crispat şi din cauza faptului că, sub capotă, aveam un
propulsor aspirat în patru cilindri de 2.5 litri. Poate doar cei
170 CP mai îndulceau puţin crisparea, dar faptul că mai bine de
jumătate din acest an aveam să rulez în Bucureşti… şi deja în
buzunarul meu îşi făcuse culcuş un arici. Îmi aduc aminte că deja
făceam calcule legate de autonomia cu un plin, de consumul
mediu…

Am primit cardul maşinii pe la jumătatea lunii noiembrie. Aveam
să descopăr încet că Renault-ul meu avea ascunse sub o caroserie
interesantă din punct de vedere al designului mult mai multe
surprize decât mi-aş fi imaginat. Un interior confortabil şi
silenţios.

Materiale şi finisare foarte bună, un sistem audio cu magazie de
cd-uri în unitatea centrală extrem de bună. Spaţiu interior,
vizibilitate… poate pare o enumerare haotică, dar este o serie de
atuuri pe care prefer doar să le trec în revistă. M-au convins şi,
preţ de un an de zile, le-am tot descris în paginile
Promotor.

Un propulsor care, la rece, porneşte fără mofturi, un acelaşi
propulsor care s-a dovedit extrem de elastic şi prin urmare extrem
de confortabil în traficul urban. Spaţiile de depozitare din podea
pot părea un moft, dar m-am lăsat convins de utilitatea lor.

O pelerină de ploaie, o şufă de tractare şi-au găsit loc în ele şi
nu au mai zăcut aruncate prin portbagaj. Buzunarele din portiere –
la fel de utile. În mod cert voi avea nevoie de minim o oră pentru
a recupera tot ce am ascuns prin maşină. Lucruri mai mult sau mai
puţin utile, dar pe care vă garantez că am avut ocazia să le
folosesc.

Fie că a fost vorba de cablurile de curent, de şufa de tractare…
sunt şoferi în România care, la un moment dat, au primit ajutor
dintr-un Koleos. Să vă mai povestesc despre sistemul din portbagaj
de pliere a banchetei spate, extrem de util.


Poate nu este cea mai frumoasă maşină, aaa… cert nu este, dar o
maşină nu se conduce din faţă, de la 2 metri. Habitaclul este
universul unde socializezi cu o maşină, iar aici Koleos pot spune
că satisface, iar dacă ar fi să dau o notă, probabil ar fi un
8,5.

Dar să contenesc cu lauda şi să mai trecem în revistă şi lucruri
care deranjează. Unul dintre acestea este poziţia pedalei de
acceleraţie. Detaliu pe care l-a remarcat Tudor, după un drum la
Constanţa şi de care m-am lovit şi eu.

Apoi faptul că pe timp de noapte, chiar dacă reduci intensitatea
iluminării, martorii luminoşi pentru poziţie, fază scurtă, cruise
control şi lumini de ceaţă îşi păstrează intensitatea maximă şi
deranjează. Poate cutia ar fi putut fi ceva mai bine insonorizată,
şi nu ar fi ajuns la interior sunetele mecanice de la cuplarea
treptelor, lucru valabil la rece.

Citește și...


Comentarii
Inchide