Comparativ Hyundai ix35 vs. concurenţa – Ep. V: ix35 vs. Forester

SPAŢIU PASAGERI ŞI
BAGAJE

Accesul în Subaru Forester este foarte facil,
deşi garda la sol mai mare te face să fii mult mai atent la
pantaloni. Iar portiera spate e foarte lată, cei înalţi neavând
probleme să intre în maşină, în timp ce în Hyundai ix35 ai senzaţia
că trebuie să te cam „strecori” pe banchetă.

La Forester, inginerii venit cu nişte idei interesante pentru
locurile din spate. Spătarul se poate înclina într-un unghi
generos, de la un buton de lângă portieră – deşi, la
început, ai impresia că butonul este pentru rabatarea banchetei.
Cotiera centrală ar fi putut fi ceva mai lată, însă mai există
suport pentru băuturi, integrat în partea centrală a şezutului,
care aduce un plus ergonomiei în spate.

Un mare plus, însă, este spaţiul aproape incredibil de
mare pentru picioare, deşi ampatamentul lui Forester este
mai mic decât al lui ix35. Asta din cauza poziţiei la volan mai
apropiate de verticală, care lasă mult loc pentru genunchii celor
din spate. Spaţiul la cap este şi el mai generos decât în ix35,
maşina coreeană plătind tribut plafonului coborât.

În privinţa spaţiului pentru bagaje, deşi prima impresie este că
Subaru ar fi mai generos, cele două maşini se situează la
aceleaşi cote, cu un foarte mic plus pentru Hyundai în
configuraţia cu 5 locuri.

În schimb, rabatarea banchetei e ceva mai facilă la Forester,
unde se creează şi o suprafaţă aproape plană de încărcare, iar
volumul maxim disponibil pentru bagaje este cu 200 de litri mai
mare decât la ix35. În plus, spătarele scaunelor faţă pot
fi rabatate la maxim spre spate, în Forester fiind
posibilă transportarea unor obiecte foarte lungi – din acest punct
de vedere, Forester e mai bun decât toate celelalte SUV-uri din
test.

DINAMICĂ

Când spui Subaru, spui tracţiune integrală „Symmetric AWD” cu
performanţe excelente. Subaru nu face nici un compromis,
cuplul fiind transmis în mod egal pe cele două
punţi. La Hyundai ix35, în mod normal, cuplul este
transmis doar spre puntea faţă, la detectarea derapării roţilor
cuplul fiind direcţionat şi spre puntea spate. La apăsarea
butonului pentru blocarea diferenţialului central, cuplul este
transmis în proporţie de 45% spre spate.

În practică, Forester demonstrează un comportament
bun, mai ales dacă vorbim de o cale de rulare cu aderenţă
scăzută. Tracţiunea integrală permanentă, asociată cu un centru de
greutate mai coborât, datorat motorului boxer, ar trebui să îi
confere lui Forester o stabilitate foarte bună în curbe.

Ar trebui, însă nu e chiar aşa, deoarece maşina are
suspensii destul de moi, iar garda la sol este, după cum am văzut,
destul de mare. Aşa încât Forester nu agreează un
comportament dinamic prea exagerat, fiind cam la acelaşi nivel cu
Hyundai ix35 pe un traseu virajat. Totuşi, mai ales când vorbim de
şosea udă, Forester îţi conferă încredere mai mare.

Motorul diesel boxer are tot 2,0 litri, dar o putere mai redusă
cu 37 CP. Prin urmare, pe hârtie vorbim de un handicap de o
jumătate de secundă la demarajul 0-100 km/h faţă de
versiunea ix35 automată. În realitate, însă, lucrurile stau total
altfel.

În primul rând, acest diesel boxer este cel mai elastic
dintre toate modelele din test, chiar dacă are o putere
normală, de 147 CP. Marele avantaj al său constă într-un cuplu
motor foarte bine exploatat de cutia de viteze cu 6 trepte (păcat
că timoneria nu este perfectă în toate situaţiile).

În cazul lui ix35, cuplul motor maxim de 392 Nm este obţinut,
teoretic, în plaja 1.800-2.500 rpm, iar la Forester cuplul mai mic,
de 350 Nm, se obţine în plaja 1.800-2.400 rpm. În practică,
Forester are un răspuns mult mai bun încă de la turaţii de
1.000 rpm, de unde maşina accelerează progresiv, fără a da
semne aşa mari de „insuficienţă respiratorie” ca motoarele
celorlalte modele din test. Este adevărat, maşina are o masă de
numai 1,6 tone, cu peste 50 kg mai puţin decât Hyundai ix35.

Reprizele la bordul lui Forester sunt foarte
bune, mai ales în regim de autostradă, motorul având un
răspuns foarte bun la apăsarea pedalei de acceleraţie, dar dă
dovadă şi de o frână de motor eficientă şi nu prea brutală. În
cazul lui ix35, nu putem vorbi de aşa ceva, bineînţeles, deci
trebuie să ne bazăm pe sistemul de frânare al maşinii.

În acest domeniu, Hyundai se comportă ceva mai bine, mai
ales în cazul frânărilor bruşte la viteză ridicată, unde
stabilitatea pe direcţie a lui Forester este perfectibilă. De fapt,
aici se vede foarte bine concepţia mai americană a lui Forester,
care are o direcţie chiar mai uşoară decât la ix35, în timp ce
feedbackul şi exactitatea sunt cam la acelaşi nivel mediu.

De asemenea, suspensiile mai moi ale lui Forester duc la
un fenomen pregnant de pompaj la frânarea la viteză
mare. Însă Hyundai ix35 va invidia confortul maşinii
japoneze pe denivelările de pe şosea, Forester având mai mare grijă
de familie, chiar dacă scaunele sunt mai tari decât te-ai
aştepta.

În afara şoselelor, confortul bun al lui Forester face
maşina foarte plăcut de manevrat pe macadam, peste nivelul
lui ix35. Iar garda la sol mai mare îl face pe Forester destul de
capabil pe drumurile forestiere unde ix35 va fi mult mai lent şi va
necesita mult mai multă atenţie. Forester este, alături de Mitsubishi Outlander, cel mai temerar când vine
vorba de drumuri neasfaltate.

Prin urmare, Hyundai ix35 nu prea reuşeşte să-l
depăşească pe Forester cu adevărat la nici un capitol al
dinamicii. Rămâne mai confortabil de condus datorită
cutiei de viteze automate, dar motorul lui Forester este mult mai
flexibil şi nu pare deloc timorat de diferenţa de putere.

Ca manevrabilitate şi stabilitate sunt cam la fel, dar
tracţiunea integrală permanentă a lui Forester e mai de
încredere în cazul vremii ploiase, de exemplu. În afara
şoselelor, ix35 rămâne mult în umbra lui Forester. Eventual maşina
coreeană îşi ia cât de cât revanşa datorită unui nivel ceva mai
redus de zgomot.

Pagini: 1 2