Maşini diesel automate: Citroen C4 e-HDi vs. Renault Megane dCi EDC

Pentru început, să vedem ce înseamnă utilizarea în regim
cotidian a celor două sisteme, după care vom vedea şi care
sunt avantajele din punct de vedere al consumului şi reducerii
emisiilor CO₂.

Ambele maşini au motoare diesel cu aceeaşi putere (110 CP), dar,
datorită capacităţii cilindrice mai mari cu 100 cmc, dar
HDi-ul de 1.6 litri al lui C4 afişează un cuplu motor maxim
mai bun decât dCi-ul de 1.5 litri al lui Megane: 270 Nm
faţă de 240 Nm. O diferenţă destul de mică şi care nu ar trebui să
diferenţieze prea mult maşinile în materie de performanţe.

Însă soluţiile diferite pentru transmisie spun altceva în
realitate. Vorbim de realitatea în care clientul îşi
doreşte o maşină cât mai facil de condus şi unde accentul se pune
pe confort şi uşurinţa în utilizare. Pentru că o cutie de
viteze automată înseamnă, în primul rând, un condus cât mai
relaxat.

În mod ciudat, Citroen C4 nu oferă buton pentru pornirea
motorului, aşa cum o face Renault Megane, ceea ce înseamnă
o bulină albă suplimentară pentru Megane în domeniul confortului.
În plus, cartela de la Megane e mai practică decât cheia
convenţională a lui C4.

În schimb, Citroen are un mic avantaj în ce priveşte
insonorizarea, zgomotul motorului fiind ceva mai pregnant în
Megane, diferenţele fiind mai mult decât sesizabile la
acceleraţii, în special cele puternice, necesare în depăşiri.
Totuşi, în regim cotidian, ambele modele rămân agreabile ca
ambianţă interioară, câtă vreme eşti un mic fan al sunetului de
diesel.

Încă de la primii zeci de metri, răspunsul cutiei de pe Citroen
C4 te contrariază: fiecare schimbare de treaptă se simte
clar, ba chiar deranjant dacă vorbim de acceleraţii
serioase. Întârzierea la schimbarea treptelor este
însoţită de un mic şoc, în care simţi inerţia corpului în momentul
în care maşina încetineşte puţin, până când este selectată treapta
superioară.

Prin comparaţie, dublul ambreiaj de la Megane schimbă
treptele foarte lin, principiul de funcţionare teoretic având
aplicare conformă şi în practică. Nu se simte nici un fel
de şoc sau încetinire a maşinii, singurul lucru perceput fiind
schimbarea tonalităţii motorului, în momentul schimbării
treptei.

Lucrurile devin şi mai clare atunci când se adoptă un stil alert
de conducere. Mă rog, în cazul lui C4 e-HDi termenul „alert” este
însoţit de un feeling chinuitor: ca şofer, îţi pierzi
răbdarea până când motorul răspunde apăsării hotărâte pe pedala de
acceleraţie, mai ales dacă maşina retrogradează chiar şi
două trepte deodată, micul urlet al dieselului neavând nicidecum un
efect pozitiv asupra nevoii de adrenalină.

La Megane, un stil mai agresiv nu întâmpină probleme din partea
mecanicii, motorul având un răspuns prompt în general, cu
excepţia unor situaţii când se înregistrează un timp mai mare de
„gândire” a unităţii electronice centrale, deoarece
aceasta trebuie să aibă grijă şi de fiabilitatea motorului
(cilindreea mică nu suportă aşa de bine schimbările bruşte de
regim).

Însă, per total, cutia automată cu dublu ambreiaj de pe
Megane are un răspuns mult mai bun şi mai plăcut decât cutia
manuală pilotată de pe C4. Rămâne, totuşi, o întrebare în
cazul lui Megane: de ce este turat motorul până la 4.000 rpm, când
cuplul maxim se obţine la 1.750 rpm? Cu atât mai mult cu cât
scăderea de turaţie nu este aşa de mare, iar zgomotul strident îţi
taie rapid cheful de sportivitate.

La Citroen C4 se poate folosi cutia şi în mod
manual-secvenţial, treptele putând fi schimbate de la padelele de
pe volan. Din păcate, chiar dacă padelele sunt bine
poziţionate, răspunsul întârziat al cutiei îţi scoate din cap
pornirile viteziste. Nu-ţi rămâne decât să te mulţumeşti cu un stil
de pensionar, fără pretenţii de dinamism.

Şi în cazul lui Megane poţi schimba treptele secvenţial. În
teorie, pentru că, în practică, plusul este sus, iar minusul jos,
deci au revoir stil sportiv – instinctul dictează ca retrogradarea
să se facă înspre înainte, iar schimbarea într-o treaptă superioară
înapoi. Chair şi aşa, doritorii de o mică doză de
adrenalină „pe manuală” vor fi mult mai fericiţi cu Megane decât cu
C4.

În concluzie, în domeniul dinamismului soluţia cutiei
automate cu dublu ambreiaj de pe Megane este clar de preferat celei
manuale pilotate de pe C4. Dar nu e o concluzie valabilă
doar pentru momentele în care „te dai” la maşină, ci şi pentru
utilizarea cotidiană.

Megane dCi EDC se dovedeşte pur şi simplu facil de
condus, iar C4 e-HDi BMP devine la un moment dat cam enervant din
cauza răspunsului întârziat. Aşa încât, chiar dacă în
teorie au performanţe similare, Megane-ul se impune, fiind mult mai
agreabil şi chiar îţi dă impresia că e mai rapid decât C4.

Să vedem
ce înseamnă cele două soluţii tehnice din punct de vedere al
bugetului

Pagini: 1 2 3 4