Mitsubishi L200 vs. Toyota Hilux

Autor: Constantin Ciobanu acum 14 ani Teste comparative

Toyota Hilux nu incearca nici un moment sa para altceva decat ceea ce este in realitate, si poate ca aceasta este calitatea sa definitorie. Primul lucru care te frapeaza sunt dimensiunile: ai in fata un automobil extrem de masiv, care isi atrage foarte repede respectul in trafic. Daca vei sesiza ca lumea se grabeste sa-ti acorde prioritate, nu te mira; in schimb, ai grija la manevrele pe care le faci in spatii de dimensiuni reduse, pentru ca Hilux are 5.255 mm lungime si 1.760 m latime.

Incet, dar sigur, vei descoperi ca la volan esti obligat sa gandesti la scara macro, orice loc de parcare capabil sa-ti gazduiasca masina fiind echivalent cu suprafata necesara construirii unei vile (in Bucuresti, cel putin). Dimensiunile nu reprezinta insa elemente care trebuie amendate, pentru ca masina nu are nimic in comun cu urbanul. Cine se gandeste la achizitionarea unui Hilux pentru a-l utiliza cu precadere in oras seamana cu cel care isi cumpara la pantofi sireturi de 7 metri lungime. Noul model este mult mai masiv decat cel vechi, iar aici ii putem invinovati pe “vecinii” americani si ale lor pick-up-uri uriase, de la care s-a inspirat Toyota. La capitolul design, singurul element demn de luat in seama este noua linie a partii frontale, care reprezinta o evolutie a liniei Hilux catre noua imagine de marca a produselor Toyota.

Cand vine vorba despre Mitsubishi L200, lucrurile se complica putin. Eram fan al vechiului model, care, apropo, se gaseste inca in curte la Mitsubishi si e la superoferta, dar cel nou m-a luat prin surprindere in mod placut. Designul, mai ales al partii frontale, este clar inspirat de cel al lui Pajero EVO, model care a castigat raliul Paris – Dakar. Daca la Hilux este noua doar partea frontala (in rest, masina avand toate datele unui pick-up clasic), L200 produce o mica revolutie in acest segment. Gratie liniei habitaclului, care sugereaza, prin formele sale rotunde, o celula de siguranta, si gratie liniei descendente a benei, L200 a obtinut la EuroNCAP 4 stele. Din punct de vedere estetic, Mitsubishi poate fi declarat VIP, masivitatea sa, combinata cu un design extrem de reusit, acaparand priviri “rezervate” unor modele mult mai scumpe si mai exotice. O prima concluzie, dupa analiza exteriorului, il plaseaza pe L200 in frunte.

La interior, ambele modele respecta reteta folosita la proiectarea exteriorului. Aerul de latifundiar predomina si inauntru, unde, la Toyota, spatiul este in exces. Spatiu (dar cam atat) si in Hilux. Nu te astepta, deci, la gadget-uri sau la alte butonase care sa ascunda cine stie ce functii exotice. In schimb, nu te vei putea plange de ergonomia comenzilor. Spiritul rudimentar al pick-up-ului care te implora sa-l scoti la munca predomina. Comenzile sunt acolo unde te astepti, amplasate destul de aerisit, pentru a putea fi accesate chiar daca ai pe maini o pereche de manusi de protectie pentru santier. As putea spune despre Hilux ca este un Defender cu spatiu interior din belsug – si imi place ideea de arhaic la o masina de acest gen. Preiau intrebarea lui Edwin din timpul testului: De ce orice masina din ziua de astazi trebuie sa fie limuzina de lux? Singurele elemente de lux de la bordul lui Toyota sunt aerul conditionat si geamurile electrice.

Pagini: 1 2 3 4

Citește și...


Comentarii
Inchide