Test COMPARATIV – Mazda CX-5 vs Ford Kuga vs Honda CR-V vs Toyota RAV 4 vs Mitsubishi Outlander

Publicat: 01 12. 2013, 18:00

De ce îşi iau oamenii SUV-uri? La peste un deceniu de când acest segment a evoluat în ritm exploziv, cred că „fiţele” şi „statutul” s-au diminuat mult, iar clienţii acestor maşini preţuiesc, în principal, caracterul practic mai bun decât în cazul unor berline sau breakuri cu preţuri prin zona a 30.000 de euro.

Cam acesta e tot „off-road-ul” pe care trebuie să-l vadă maşinile astea. Nu încercaţi mai mult.

Bune şi la munte, şi la mare, şi în oraş, dar şi în vacanţe, şi pentru afaceri, dar şi pentru familie, SUV-urile de faţă ne-au „instigat” să o luăm hai-hui, în ciuda avertismentelor meteo. Că doar de-aia-s SUV-uri, nu?

Zis şi făcut, echipa ProMotor s-a adunat într-o dimineaţă de vară cu cele cinci exemplare de faţă, a făcut un mic brainstorming în privinţa destinaţiei de vacanţă şi a dat să se urce în maşini.

Destinaţia arăta mult mai bine în mintea noastră… Aloo, compania de drumuri?!

Primul impediment pe ziua respectivă: de ce ne-am îngrămădit toţi spre Mazda CX-5? Pentru că ni se pare cel mai frumos SUV compact. Cine se gândeşte în primul rând la robusteţe şi masculinitate când spune SUV poate alege echilibratul Kuga, oarecum somptuosul CR-V sau dinamicul RAV4. Doar Outlander joacă rolul băiatului timid, pe care nu prea ai de ce să-l bagi în seamă la început.

Sus la munte, sus! Care e mai frumos?

Până la urmă am ajuns la un compromis, ne-am împărţit cheile şi ne-am încolonat frumos spre munte. Că doar sunt SUV-uri. Deci hai să găsim nişte drumuri forestiere, pe care ar fi o prostie să le abordezi cu maşini obişnuite! Iar vremea însorită şi şoseaua uscată erau perfecte pentru a vedea cum se comportă SUV-urile pe asfalt.

Din nou CX-5 a ieşit în evidenţă printr-o agilitate remarcabilă în domeniul SUV-urilor, un comportament foarte dinamic şi un motor curios de plăcut la turaţii înalte (şi avantajat de puterea cea mai mare din acest comparativ). Singurul regret: maşina de test avea cutie automată, mai puţin entuziasmantă pe virajele rapide.

Greu de distins la prima vedere, din spate. Mai ales în pădure.

În schimb, Ford Kuga oferea o manuală bine etajată, un tren de rulare la fel de competent şi o direcţie precisă, SUV-ul Ford fiind principalul rival pe şosea pentru CX-5. Păcat de zgomotoul strident al TDCi-ului (de 2,0 litri, faţă de ceilalţi patru, care aveau motoare diesel de 2,2 litri).

Cine n-are porniri de vitezoman se poate baza din plin pe Honda CR-V, care ne-a oferit o experienţă foarte plăcută la volan, mai ales datorită ambianţei interioare, cu tendinţe premium. Asocierea dieselului cu automata te îmbie la relaxare şi nu prea-ţi mai arde de cutie manuală, iar impresia de siguranţă şi confort e mult mai pregnantă decât cea de maşină performantă.

Alegeri la discreţie, după gusturi

Noua Toyota RAV4 este şi ea confortabilă la drum lung, dar motorul şi cutia nu agreează un stil agresiv, iar suspensia suplă te face să abordezi virajele mai încet. În mod normal, RAV4 are un răspuns mai lent la accelerare (cam ca în cazul modului „ECON” de la CR-V, care-ţi taie avântul pentru a privilegia consumul). Toyota le oferă un buton „Sport” celor care vor să beneficieze de toată puterea, dar nici atunci propulsorul nu poate fi numit sportiv.

Oarecum la fel se comportă şi Mitsubishi Outlander, dar în cazul maşinii de test explicaţia ţine de echiparea cu o cutie automată. Suspensia, în schimb, s-a demonstrat mai silenţioasă, iar nivelul general de zgomot pe şosea şi la viteze mari a fost mai bun decât ne aşteptam de la timidul Mitsu.

Şi uite-aşa, pe nesimţite, ne-am trezit la graniţa cu… „Mordor” – n-am altă referinţă mai bună decât ţinutul întunecat din „Stăpânul Inelelor”. Pentru că iminentul nor negru şi fulgerele care îl brăzdau ne făceau să ne simţim ca nişte hobiţi plecaţi într-o aventură, din care ne temeam că nu ne mai întoarcem.

Mordor ne aştepta cu braţele deschise. My precioussss!

De fapt, temeri mai mari le aveau cei din CX-5, Kuga şi CR-V, deoarece Toyota RAV4 şi Mitsubishi Outlander, fiind dotate cu blocarea diferenţialului central, promiteau să facă faţă mai multor încercări potenţial anevoioase.

Bine, fie vorba între noi, sistemele astea electronice 4×4 nu sunt chiar aşa de nemaipomenite cum le laudă marketingul producătorilor, dar măcar vorbim de un plus destul de important de siguranţă faţă de maşinile obişnuite, iar asta contează extrem de mult în cazul celor plecaţi cu familia.

Creepy, dar SUV-urile noastre s-au descurcat fără stres aici. N-am întâlnit-o pe Scufiţa Roşie, însă

Situaţie pe care cerebelul ne-a comunicat-o foarte clar în momentul în care şuvoaiele de pe versanţi au invadat asfaltul şi ne-am simţit uşuraţi la gândul că SUV-urile noastre au o gardă la sol ceva mai înăltuţă. Sau că puntea spate intervine automat dacă roţile faţă pierd aderenţa, chestie simţită din plin în momentul în care Sauron a abătut asupra noastră o grindină soră cu pietrişul. În doar zece minute am avut impresia că drumul şi împrejurimile au fost acoperite de ninsoare!

 

Băieţi, sigur vrem să continuăm aventura? Păi normal, doar avem SUV-uri! (din nou, efectul psihologic al manipulării marketingului, care-ţi vinde gogoşi că SUV-urile ar fi imbatabile…) Dar SUV-urile nu pot face faţă elementelor dezlănţuite ale naturii dacă nu au pneuri de noroi, pietriş şi iarbă udă. Pentru că, în 99% din timp, un SUV e folosit pe asfalt, deci are cauciucuri normale, care se sperie imediat de situaţiile nămoloase.

O fi început de toamnă, dar albul de pe jos nu e zăpadă, e grindină

Aşa că, după nişte poticneli şi analize la faţa locului, sub o ploaie care ne-a făcut ciuciulete într-un minut, am decis că e cazul să abandonăm traseul montan spre Pasul Bratocea şi să alegem o variantă mai cuminte, spre Muntele Roşu.

Nu ne dăm noi bătuţi aşa uşor, ce, suntem nişte orăşeni mocofani? Păi… după privirile relativ amuzate ale unor culegători de ciuperci din zonă, am realizat că exact rolul ăsta îl jucam. Sincer, acum, aproape toţi cei care au SUV-uri se cred imbatabili până la prima experienţă pe propria piele că un SUV nu e nicidecum off-roader.

Cam pentru asta îţi iei un SUV – senzaţia de siguranţă prin băltuţe pe care le-ai aborda şi cu Loganul…

 

Să ne înţelegem: SUV-ul este o struţo-cămilă. E doar ceva mai capabil decât o berlină normală, iar tracţiunea 4×4 gestionată electronic împreună cu garda la sol uşor mai mare oferă un plus de siguranţă şi încredere. În rest, însă, necesită atenţie la trecerea peste obstacole, deoarece nu vrei să loveşti toba evacuării sau, şi mai rău, baia de ulei. Trebuie atenţie pe drumeagurile înguste, ca să nu-ţi zgârie crengile vopseaua sau să nu-ţi ciobească pietrele jantele din aliaj.

După cum spuneam, faţă de CX-5, Kuga şi RAV4, modelele Outlander şi RAV4 sunt mai bine pregătite pentru genul ăsta de escapade şi se descurcă mai bine prin gropane sau pe dâmburi (păcat că suspensia lui RAV4 e aşa zgomotoasă). Iar apăsarea butoanelor „magice” pentru blocarea diferenţialului central le face mai de încredere pe iarbă udă sau noroaie mai măricele.

Pe noroi, pneurile de oraş sunt inutile. Bine că era pietriş pe dedesubt.

Totodată, RAV4 stă cam cel mai bine la capitolul spaţii de depozitare şi ergonomie generală (serios, butoanele sunt aşa de mari, că nu le pun deloc probleme bunicilor care au dificultăţi cu vederea…), în timp ce Outlander oferă standard încă două locuri, incomode pentru adulţi, dar perfecte pentru doi copii.

CX-5 şi Kuga se concentrează pe a-i oferi şoferului o poziţie cât mai bună de condus, în timp ce Honda CR-V, pe lângă calitatea foarte bună, vine şi cu o idee inedită pentru rabatarea banchetei „dintr-o mişcare”.

louaţi, stresaţi, lihniţi şi uzi până la piele, am poposit în final la o cabană din munţi pentru o ciorbiţă caldă. Şi am concluzionat că, de fapt, suntem foarte mulţumiţi de SUV-urile astea, deşi au destule limitări.

Noi am ales Outlander drept maşina preferată. Voi?

Cu toate că n-am reuşit să facem un clasament printre dumicături, la plecare ne-am înghesuit din nou – de data asta să urcăm în Outlander. Poate pentru că prin SUV înţelegem un pachet complet şi un compromis acceptabil între o maşină de zi cu zi şi o bună maşină de familie şi vacanţe.

MATERIAL PUBLICAT ÎN REVISTA PROMOTOR NR. 103 (iulie-august 2013)