În căutarea lui Moş Crăciun – experienţa Mini la Cercul Polar!

Autor: Adrian Mihălţianu acum 6 ani Teste speciale

Căciula de blană trona ca un OZN miţos deasupra capului lui Aaltonen, iar acesta ne privea cu o atitudine profesorală, dar plină de respect, în timp ce mâinile îi descriau arcuri largi de cerc prin aerul îngheţat, la minus 22 de grade Celsius. Suntem la Cercul Polar şi ne-am strâns în jurul lui pentru a-l asculta vorbind despre pilotajul pe gheaţă şi zăpadă.

Moş Crăciun veritabil, Rauno Aaltonen, n-are nevoie de mănuşi la Cercul Polar

Privit din profil, seamănă cu un vultur bătrân, care a zburat suficient de mult pentru a şti absolut totul despre viaţă. Privit din spate, în timp ce se îndreaptă şchiopătând uşor şi sprijinit într-un baston către MINI Cooper-ul roşu din capătul coloanei, pare un bătrânel de treabă, care tocmai se duce acasă să-şi facă siesta. Privit din dreapta volanului, pare un zeu.

Cam aşa stă treaba cu Rauno Aaltonen, odată ce a terminat să ne explice despre ce trebuie să facem cu volanul şi cu pedala de frână pentru a ne juca în virajele circuitului de zăpadă, cu o voce calmă şi reţinută, aproape pierită, părând atât de fragil când se apucă să meargă, încât te gândeşti că ar fi fost bine să rămână la focul din cabana lui Moş Crăciun. Dar nu, el nu se duce la căldura focului.

Şi Paceman este docil în mâinile lui Rauno Aaltonen…

El se duce încet către maşină, locul unde şi-a trăit cea mai mare parte din viaţă, se aşază la volan, îţi arată şi ţie care e poziţia corectă – cu spătarul cât mai ridicat şi cu braţele puţin flexate, pentru a ţine bine volanul – şi apoi porneşte la drum. Iar prin ”porneşte” mă refer la o vijelie care spulberă zăpada îngheţată în toate direcţiile. La vârsta la care alţii consideră pe nedrept că şi-au încheiat socotelile cu viaţa, Aaltonen ne arată ce înseamnă să-ţi păstrezi reflexele şi cunoştinţele dintr-un sport pe care l-a ridicat la rang de artă.

Sistemul 4×4 al lui Countryman este secondat uimitor de bine de pneurile de zăpadă Pirelli Sottozero. Portbagajul de deasupra arată că maşina e bună la toate – te poţi distra ca un dement derapând pe gheaţă, în timp ce-ţi duci bagajele acasă…

Este primul care a aplicat frâna cu piciorul stâng în virajele în care avea, în acelaşi timp, tracţiunea oferită de pedala de acceleraţie. Este cel care a perfecţionat stilul de pilotat specific „finlandezilor zburători”, mergând la limita aderenţei chiar şi pe săritorile care altora le răpeau atât de mult din viteză. Este cel care a câştigat Raliul Monte Carlo cu un Mini Cooper S în faţa unor maşini mult mai puternice şi mai cunoscute (să nu uităm că Mini era o maşină ieftină, apărută cu doar opt ani înainte – dar atât de bună, încât a câştigat Raliul Monte Carlo de patru ori la rând, între 1964 şi 1967!).

Victorie! Pentru această poză mi-a degerat fun…

Într-un cuvânt, te uiţi la el cum învârte lejer de volan, de parcă ar jongla cu o ceaşcă de cafea, şi îţi dai seama ce înseamnă de fapt să stai în preajma unui geniu în domeniul său. Căci chiar şi la vârsta asta, Aaltonen simte circuitul plin de gheaţă din faţa lui direct prin roţile MINI-ului condus nebuneşte, cu mult mai repede decât putem noi, jurnaliştii auto, să o facem, deşi avem şi noi ceva experienţă…

Moşul se uită ciudat la reprezentanta Guiness Records, care îi arată cele 75.954 de dorinţe aduse de la copiii din Europa. Record omologat!

La intrarea în viraje ciupeşte doar un pic frâna, pentru a scoate spatele maşinii în afară, apoi accelerează treptat, pentru a ieşi absolut perfect pe linia dreaptă, după un drift în care simţi că parcă ai pluti deasupra zăpezii. Nu degeaba ne-a spus mai devreme că finlandezii ar avea nevoie mai degrabă de ştergătoare pe lateralele maşinii… Şi nu degeaba ai avut ocazia unică de a fi alături de „Finlandezul Zburător” însuşi, într-o zi incredibilă petrecută la minus 23 de grade la Cercul Polar!

Pare seară, dar de fapt e dimineaţa la ora 9. La început de decembrie, soarele răsare aici la 10.33 şi apune la 13.43. Temperaturile ajung şi la sub -35 de grade Celsius…

Atât MINI Countryman, cât şi noul MINI Paceman oferă un sistem de tracţiune integrală, care pune în continuare accentul pe distracţie la volan. Versiunea Cooper S a ambelor modele, deşi nu este la fel de brutal distractivă ca un MINI Cooper S, are tot ce-i trebuie pentru a uita de grijile cotidiene atunci când dai de zăpadă şi gheaţă – lucruri cu care un MINI normal (există aşa ceva?) nu se simte prea în largul lui.

Cu o gardă la sol ceva mai mare şi roţi pregătite de zăpadă, ambele modele m-au făcut să am un singur regret: că n-am avut mai mult timp pentru a le da de-a latul pe circuitul special amenajat la Rovaniemi, chiar în apropierea satului lui Moş Crăciun. În mod cert sunt două maşini cu care te poţi duce liniştit din România până oriunde vrei tu, chiar şi la Cercul Polar!

Lista de dorinţe către Moş Crăciun adusă cu maşinile MINI din toată Europa are 3.798,5 metri

MATERIAL PUBLICAT ÎN REVISTA PROMOTOR NR. 98 (IANUARIE-FEBRUARIE 2013)

Citește și...


Comentarii
Inchide