PORTRET: Michael Schumacher, maestrul

Michael Schumacher e, fără doar şi poate, un nume care rezonează puternic în inimile pasionaţilor de Formula 1 care au stat cu ochii lipiţi de televizoare vreme de un deceniu. Un deceniu în care germanul supranumit Schumi a dominat Marele Circ cu talentul şi ambiţia sa de campion. Iată povestea lui. Acest material a fost publicat iniţial în revista ProMotor numărul 109 din martie 2014 cu titlul „Schumi. Maestrul”.

PORTRET: Michael Schumacher, maestrul PORTRET: Michael Schumacher, maestrul

Întotdeauna vor exista discuţii în contradictoriu despre cine e cel mai bun pilot de Formula 1 din istorie, iar taberele se împart de obicei în două: cei care sunt de partea lui Ayrton Senna şi cei care îl simpatizează pe Michael Schumacher. Un duel care s-a terminat prematur după ce marele Senna a părăsit circuitul vieţii şi s-a retras la piturile cerurilor. Acum, tânărul care a îndrăznit în 1992 să îl lovească la Magny Cours pe expertul brazilian se luptă, ca un adevărat campion, să revină printre pământeni, după ce un accident stupid la schi l-a trimis în comă profundă.

Povestea lui Schumi ca unul dintre cei mai buni piloţi din istorie începe la frageda vârstă de patru ani, când tatăl său, un neamţ numit Rolf, care câştiga pâinea familiei lucrând ca zidar, a montat un motor de motocicletă la kartul cu pedale pe care îl conducea micul Michael prin curtea familiei. Doar că tânărul pilot a reuşit să ajungă cu kartul fix într-un stâlp de iluminat public, aşa că părinţii l-au înscris la un club de karting din localitatea germană Kerpen, unde a primit imediat titlul de cel mai tânăr membru al clubului.

Schumacher, pe vremea când se bucura de victoriile obţinute la volanul kartului

„Când am văzut cum conduce maşina, mi-am spus că e incredibil! Nu mai văzusem pe nimeni să conducă aşa ca el. A continuat şi a surprins multă lume, a câştigat multe campionate şi multe Mari Premii şi, ciudat, probabil lumea îşi va aduce aminte de el pentru că şi-a dominat colegii de echipă, de Monaco sau de lupta cu Damon Hill sau Jacques Villeneuve din trecut, dar trebuie să fim destul de sinceri cu noi înşine şi să spunem: el e cel mai rapid pilot de curse pe care lumea sporturilor cu motor l-a întâlnit vreodată”. Eddie Jordan, omul care l-a ajutat pe Schumacher să debuteze în Formula 1.

Pe când avea doar şase ani, Schumi a obţinut prima sa victorie importantă – campionatul de karting organizat de clubul la care era membru. Şi, aşa cum îţi poţi imagina, lucrurile nu s-au oprit acolo, cu toate că părinţii tânărului virtuos au făcut eforturi supraomeneşti pentru a-l ajuta să-şi îndeplinească pasiunea. Norocul a făcut ca Michael să poată continua în lumea kartingului după ce câţiva afacerişti locali au hotărât să-l ajute cu bani pentru cumpărarea unui nou motor de kart, care costa 800 de mărci germane – o mică avere.

Au urmat multiple titluri de campion în tot felul de campionate de karting, inclusiv cel european. Apoi, la vârsta de 18 ani, Schumacher renunţă la şcoală şi se angajează ca mecanic la un atelier auto, după care, un an mai târziu, debutează în lumea curselor cu monoposturi pentru oameni mari, mai exact în Formula Ford şi Formula König. S-a dovedit a fi un debut extraordinar, germanul reuşind să câştige Formula König, cu nouă din zece victorii de cursă şi un pole-position.

Apoi, în 1989, anul în care întreaga Europă a fost răvăşită de schimbări politice, Schumacher îşi asumă rolul de pilot al echipei WTS Racing în Formula 3 germană, obţinând un loc trei la finalul celor 12 curse. Un an mai târziu, neamţul a câştigat titlul de campion.

Ascensiunea lui Michael Schumacher în lumea sporturilor cu motor părea de neoprit, iar anul 1991 a deschis porţile unui teren pe care germanul va face istorie: Formula 1, competiţia considerată de mulţi ca fiind cea mai înaltă treaptă pe care poate urca vreodată un pilot de curse.

Neamţul născut în Germania de Vest a luat pentru prima dată contact cu Marele Circ atunci când echipa lui Eddie Jordan se vede nevoită să ceară ajutor din exterior pentru Marele Premiu al Belgiei, după ce unul dintre cei doi piloţi, Bertrand Gachot, fusese încarcerat în Marea Britanie din cauză că a aruncat cu spray lacrimogen într-un taximetrist londonez în urma unei altercaţii în trafic.

O imagine care a făcut înconjurul lumii: Eddie Jordan (stânga) şi Michael Schumacher, înaintea primului Grand Prix în Formula 1 al germanului

Willi Weber, managerul lui Schumacher de atunci, i-a asigurat pe cei de la Jordan că germanul cunoaşte foarte bine dificilul traseu Spa-Francorchamps, însă, în realitate, pilotul german văzuse până atunci circuitul doar din postura de spectator. Cu toate acestea, Schumi a luat problema în propriile mâini şi a învăţat traseul înainte de cursă parcurgându-l pe o bicicletă pliabilă, după care a reuşit să obţină un incredibil loc şapte în calificările dinaintea cursei, cu patru poziţii mai sus decât coechipierul său de la Jordan, veteranul de 11 ani Andrea de Cesaris.

Norocul nu i-a surâs lui Schumacher în timpul cursei, fiind nevoit să abandoneze chiar în primul tur din cauza unor probleme la ambreiaj, dar performanţa din calificări a fost suficientă pentru ca Benetton să îl „răpească” pe german de la Jordan pentru ultimele cinci Mari Premii din sezon. În cele din urmă, tânărul de doar 22 de ani a reuşit să adune patru puncte şi a încheiat campionatul pe locul 14 dintre cei 23 de piloţi care au terminat cu cel puţin un punct obţinut. O performanţă nemaiauzită pentru un băiat care mai condusese o singură dată un monopost de Formula 1. Dar acesta a fost doar începutul.

Până în 1995, Schumacher a continuat alături de Benetton, echipă cu care a obţinut locul al treilea la sfârşitul sezonului de Formula 1 din 1992, după Nigel Mansell şi Riccardo Patrese, dar înaintea marelui Ayrton Senna, care a terminat pe poziţia a patra, la o diferenţă de trei puncte de german.

1992. Senna îl ceartă pe Schumi după ce accidentul provocat de neamţ l-a scos din cursă în Marele Premiu al Franţei

Primul titlu de campion mondial obţinut de Schumi a venit în 1994, în acelaşi an în care triplul campion mondial Ayrton Senna şi austriacul Roland Ratzenberger şi-au pierdut viaţa în timpul Marelui Premiu al statului San Marino, desfăşurat pe circuitul italian Imola. Iar acum, la 20 de ani distanţă, se simte ca şi cum Universul a vrut ca două stele să se stingă înainte ca o altă stea să strălucească.

„Nu sunt noul Ayrton Senna, ci sunt doar Michael Schumacher”. 1992, Marele Premiu de Formula 1 al Mexicului.

Într-un interviu acordat în urmă cu câţiva ani, germanul care a debutat în lumea kartingului la frageda vârstă de patru ani a recunoscut că relaţia sa cu maestrul Senna nu a fost una dintre cele mai bune, iar accidentul de la Magny Cours din 1992 nu a făcut altceva decât să mărească distanţa dintre cei doi piloţi excelenţi şi orgoliile lor uriaşe. Dar lucrurile nu au stat întotdeauna aşa, fiindcă relaţia celor doi s-a îmbunătăţit treptat, iar în 1994, spune Schumacher, au ajuns să vorbească aşa cum vorbesc de obicei piloţii între ei – deschis, ca nişte colegi, deşi pe circuit erau inamici.

Continuarea poveştii, în pagina următoare.

Citeşte mai departe în pagina următoare »