Editorial - august 2007

Vă scriu din maşină. Pot face asta chiar şi în mers, pentru că în loc de volan am o tastatură ergonomică şi un joystick. Nu am pedale, nu am schimbător de viteze şi nu mă incomodează nimic.

Editorial - august 2007 Editorial - august 2007
Nu am treabă cu oglinzile retrovizoare, cu parcarea, cu ceva. Mă ajută miile de senzori, camerele video şi un computer de bord mai deştept decît orice şofer. Tot ce trebuie eu să fac este să apăs butonul de start şi să-i cer să mă ducă unde am nevoie…

Am uitat să vă spun: sîntem în anul 2020 şi maşinile tradiţionale au dispărut de mult. Nu pentru că nu ar mai fi fost doritori, ci pentru că au dispărut combustibilii fosili. Acum e mai simplu. Am în garaj o priză de 220 şi conectez maşina în fiecare seară. Nu am probleme nici în oraş, pentru că, în urmă cu 5 ani, americanii au brevetat un sistem wireless de transfer al energiei electrice, astfel că bateriile maşinii se pot încărca şi în mers, ori la semafor, atunci cînd treci pe lîngă un stîlp de curent electric.

Îmi aduc aminte că, prin 2007, cînd criza petrolului nu se prefigura încă foarte pregnant, am fost la un test cu SAAB 9-3 cabrio şi am descoperit motorizările pe bioetanol E85. Erau mai performante decît cele pe benzină, dar procesul de producţie necesita costuri foarte mari. Între timp, motoarele electrice au ucis orice concurenţă. E drept că orice maşină sună ca un aspirator, însă acum mai poţi respira chiar şi în centrul Bucureştiului. Căldura este mai mare, de la coolerele puternice care trebuie să răcească uriaşele procesoare ale milioanelor de calculatoare mobile de pe străzi. Dacă plăcerea condusul a dispărut total, nu mai avem nici accidente.

Toate maşinile au acum sisteme de radar şi comunicare, astfel că, ultima dată cînd s-au ciocnit două maşini a fost în urmă cu trei ani, prin 2017, cînd unui autobuz produs în Uganda i s-a restartat, în mers, sistemul de operare. Nu au fost răniţi, pentru că airbagurile individuale pentru fiecare scaun sînt conectate la un alt computer. Vă miraţi de Uganda? Face mai multe automobile decît orice ţară din Europa. În România nu se mai construiesc demult automobile. Salariile ar fi atît de mari, încît toţi constructorii s-au mutat în Africa şi Asia.

În China, de exemplu, unde mîna de lucru nu mai e chiar aşa de ieftină, se mai fac doar maşini de lux, precum BMW Electric E3, un model retro care readuce în memorie fostul M3 din 2007. Dacă vechiul M3 avea 309 KW, Electric E3 are de 3 ori mai mult: 927. Dar ţinînd cont că traficul pe întreaga planetă este coordonat de o întreagă reţea de sateliţi, chiar nu mai ai cum să depăşeşti viteza legală sau să treci pe roşu. Asta e motivul pentru care au dispărut şi poliţiştii de la circulaţie.

Un vecin de-al meu, care în 2010 încurca circulaţia la Piaţa Victoriei, este acum responsabil cu ştergerea de praf a camerelor video din intersecţie. Da, încă mai avem praf, petnru că pe Ştefan cel Mare se asfaltează de vreo 14 ani. De ce vă scriu asta? Pentru că mă plictisesc în maşină. Stau de juma’ de oră în intersecţie, aurolacii mi-au spălat parbrizul de vreo două ori şi eu nu pot să înaintez pentru că se aşteaptă trecerea unei coloane oficiale. Mi-e dor de 2007, cînd toată lumea avea SUV şi, dacă-ţi venea cheful, te urcai pe trotuar sau întorceai pe linia continuă şi plecai în treaba ta. Mi-e dor de maşinile din acea vreme, cu motoare zgomotoase, cu mulţi cai-putere, cu tracţiune integrală şi cu volan. Mi-e dor să întorc o maşină cu frîna de mînă, mi-e dor să depăşesc limita de viteză pentru că aveam la teste maşini supertari, precum Audi A5.

Acum, dacă vreau să mai adulmec feelingul de şofer, nu pot decît să mă aşez în faţa Playstation-ului şi să joc Need For Speed Retro cu Porsche 911 Carrera 4 Cabrio (pag. 30). Aşa că, dacă mai vreţi detalii despre maşinile din 2007, căutaţi colecţia ProMotor cu numărul din august. Veţi citi despre toate aceste minunăţii.