Să începem cu Gigi Becali. Din punct de vedere profesional am fost binecuvântat pe parcursul anilor cu încrederea şi accesul în preajma acestui personaj în suficient de multe situaţii ca să pot spune cu mâna pe inimă că este cu adevărat excentric. Indiferent ce părere aş avea sau aţi avea despre el, omul face audienţă. Sinceritatea şi naturaleţea lui frizează normalitatea, iar asta place românilor. Combinăm aceste atuuri cu banii mulţi şi dărnicia ca să ne dăm seama că Gigi este unic, iar pentru un reporter o mină de aur. Simplul fapt că apare, că deschide gura, că se mişcă în stilul lui caracteristic îţi poate face ştirea.

Nu m-am împăcat însă niciodată cu stilul lui de şofat. Am încercat de câteva ori să îl urmăresc spre locul unde urma să filmăm în maşina de serviciu. Şoferii noştri, altfel bine pregătiţi, renunţă repede să se ţină după el. E imposibil să stai în spatele Maybach-ului condus cu 120 la oră în oraş şi 220 pe oră în afara lui. Nu doar viteza este problema.

Maybach-ul devine uneori un veritabil Batmobil, care nu respectă nici o regulă de circulaţie. Nici linia dublă continuă, nici semaforul, coloanele ori trecerile la nivel cu calea ferată. Toate sunt depăşite în mare viteză. Am mers şi în dreapta unor piloţi profesionişti, cum ar fi Claudiu David ori Valentin Porcişteanu. Ambii mi-au dat senzaţia că am trăit prea puţin, însă în Maybach senzaţia se înmulţeşte cu trei şi se întinde pe mai multe minute.

Imaginaţi-vă pe locul din dreapta spate al limuzinei cu Gigi Becali la volan, care o catapultează de la 50 până la 150 km/h în doar câteva secunde. Uzina de jumătate de milion de euro vibrează uşor şi dintr-o dată orizontul se îngustează. În habitaclul super-antifonat nu auzi mare lucru, însă îţi dai seama că te pregăteşti de decolare când pe plafon, în faţa scaunului VIP, acul vitezometrului se înclină la dreapta.

Încă zece secunde și am ajuns la 220 km/h pe DN1. Trebuie să crezi ceasul pe cuvânt, pentru că altfel nu simți mare lucru din ce se întâmplă în afara sufrageriei de pe roți. Bineînțeles că ceilalți nu pot la fel de repede. Fie că nu au cu ce, fie că nu le ajung permisele.

Credeți-mă că nu puteți face la volan ce face Gigi Becali. Să depășești o coloană de zece mașini pe contrasens când vezi că din față vine cisterna. Acesta da curaj exagerat. Sau poate chiar are relații acolo sus, deși mă îndoiesc că treaba asta merge pe credit nelimitat. Cu toate astea, reușește de fiecare dată.

Cum o face? Păi are o mașină de acum simbol naţional. IF 02 BKL este mai ușor de cunoscut decât vreun B xx WST, grație aparițiilor nelimitate de la știrile sportive. Oamenii se dau din fața lui fără să claxoneze ori să înjure. Am rămas uimit cum șoferii bucureșteni, altfel nervoși peste măsură în astfel de situaţii,s-au oprit la verde ca să îi facă loc și să îl salute bucuroşi că l-au văzut în carne şi oase.

Însă nu toți. Așa se explică zgârieturile de jur împrejurul limuzinei sau ranga necesară la îndreptarea tablei. Ultima intervenție în service a costat nu mai puțin de 50.000 de euro. Ca să nu punem la socoteală înțelegerile cu părțile vătămate. Totul se rezolvă de dragul de a conduce personal Maybach-ul. Cât despre amenzi, acestea ajung rapid pe numele altora care stau pe bară de dragul patronului. Oricum, și polițiștii par siderați de fiecare dată și nu i-am văzut să îi mai ia urma.

Însă reparațiile nesfârșite par să îl fi domolit. Maybach-ul stă acum în curtea vilei din Pipera. Gigi conduce azi un Mercedes S500, cu care se împacă atât de bine, încât îl folosește chiar și pentru deplasarea prin curtea de trei hectare din Beverly Hills-ul României, Pipera. Prin comparație, este ca și cum aș fi coborât eu din Mercedesul S Klasse și m-am urcat într-un Smart ca să mă duc până la ghenă. Glumesc acum. Nu am nici una din cele două. Oricum Becali pare să iubească mai mult S Klasse-ul pentru care a mers și la arest după ce și-a pus gărzile pe urma hoților.

Una peste alta, omul are o relație specială cu mașinile sale.

Deși nu iubește mașinile pe care le conduce, și Ludovic Orban este un șofer de catastrofă la aceeași scară. Diferența este că el face praf mașinile statului. Despre el, data viitoare.