Renault  Silviu Drăgănescu despre Renault

Prima mea maşină a fost un Renault. A doua tot un Renault. Iar a treia va fi foarte probabil tot un Renault. Şi totuşi ...

Silviu Drăgănescu despre Renault Silviu Drăgănescu despre Renault

Experienţa mea automobilistică a început undeva în gimnaziu,atunci când în familie a apărut prima maşină: Renault 9 1.4GTL. "Maşina anului în Europa" (asta aveam să aflu eu multmai târziu), sedanul alb pe care l-am văzut prima oară în curteadin spatele casei îmi va marca următoriul deceniu din viaţă.Era o echipare de bază, avea pe vremea aia o vârstăvenerabilă de 13 ani şi problemele deja apăreau, însă nuconta. Era prima şi era altceva. Mă urcam în ea şi schimbamvitezele pe loc, profitând şi de geamurile cu o tentă uşor fumurie,astfel că nu mă vedea nimeni ce nebunii fac prin ea. O spălamfrumos cu buretele până devenea lună.

Renault 9 - Prima iubireMi-amluat mai apoi carnetul şi acel Renault 9 alb a devenit maşinastudenţiei. Am invăţat mecanică pe ea. Am împins la ea, amdesfăcut şi montat cam tot ce se putea, am umflat cu pompa roţi cuprobleme însă nu m-a lăsat niciodată în drum. Mai greu era pânăpornea. Dar am făcut rost de un carburator original şi totul s-aschimbat.

Ţin minte că atunci când i-am pus prima oară cauciucuriadevărate, Michelin Energy, luate second hand evident, dar într-ostare foarte bună, am şi dus-o la un test de viteză maximă.165 km/h. În momentul acela mă simţeam de parcăChewbacca executase ordinul meu: Jump tolightspeed! Totul trecea foarte rapid pe lângă mine iar eustrângeam cu putere volanul. Când am văzut că nu mai poateaccelera, am revenit la viteza legală. Acum nu aş mai repetaepisodul. Eram tânăr şi nesăbuit.

Atât de nesăbuit încât, la o maşina cu carburator, care nu arelimitare de turaţie, am mers cu a 3-a şi 130 km/h.Nu ştiu nici acum câte turaţii am avut, pentru că nu aveamturometru, însă cu siguranţă foarte multe.

Perioada Renault 9 a coincis cu intrarea Renault în Formula 1.M-a captivat imediat. Din fan McLaren am deviat instant spre echipacu baza la Enstone. Prima şapcă, cumpărată de unbun prieten, am folosit-o până la s-a decolorat.Apoi am început să-mi măresc garderoba. Am ajuns să-mi cumpăr pânăşi maşinuţe teleghidate sau jacheta Renault. Ultima chiar de pewww.renault-merchandising.ro azi.

Urmăream tot ce se scria despre echipa Renault F1 Team, aveamdiscuţii aprinse pe tema asta, şi titlurile din 2005 şi 2006 auvenit ca o răsplată binemeritată.

Iar în 2006, mi-am luat a doua maşină şi Renault-ul9 a mai fost folosit 2 ani de tatăl meu. Apoi aieşit la pensie. Stă în acelaşi loc în care am văzut-o primaoară. Nu am vândut-o, nu mai iau mulţi bani pe ea şi numai merită. Iar de folosit nu mai am de ce, am altele mai bune.

Însă chiar ieri am fost să o mai pornesc.Ultima oară, în noiembrie, i se terminase benzina. Am luat5 litri, am pus în rezervor şi un pic în carburator şi a pornitimediat. Dar s-a oprit după 4 secunde. La a treiaîncercare, după ce şi-a tras suficientă benzină din rezervor apornit şi a rămas pornită. Ah, îmi era dor. De zgomotul motorului,de mirosul clasic de benzină arsă, de şuieratul carburatorului caretrăgea aer. După 2 ani de zile de stat, totul mergea încăbine. Dacă mai avea şi ITP-ul valabil aş fi scos-o la oplimbare.

Renault Megane 2 Sedan - ActualaAstăziînsă mă urc în strănepotul ei. După Renault 9 a urmat Renault 19Chamade, apoi Renault Megane 1 Sedan iar cea din urmă, RenaultMegane 2 Sedan. În 2006 eram în căutarea unei maşini care să-misatisfacă în mare măsură latura pragmatică. Nu ţineam neapărat săfie tot un Renault. Vroiam doar o maşină care să aibă celmai bun raport preţ/calitate.

Am pornit de la premiza că atâta timp cât ai auzit de unproducător, este suficient să-ţi cumperi modelul care îţi place.Serivice-urile la toţi sunt populate de români, iar în ceea cepriveşte fiabilitatea, în termeni absoluţi, diferenţele sunt foartemici. Toate se strică până la urmă.

Şi nu regret nici acum alegerea făcută. Renault Megane 2Sedan 1,6 16v Expression a fost cea mai bună pe care puteam să ofac, combinând perfect un confort foarte bun cunumeroase dotări, întreţinere ieftină, fiabilitate excelentă şiperformanţe decente.

Dacă Renault 9 nu se va uita niciodată pentru că a fost prima"iubire" iar Megane-ul s-a dovedit alegerea perfectă într-o anumităconjuctură, asta nu înseamnă că trecutul îmi va influenţaviitorul.

Aşa cum am spus mai spus, latura pragmatică contează mult maimult decât aceea emoţională. Experienţa pe care am avut-o până acumcu maşinile Renault sau istoria constructorului Renault (pe care oştiu şi o apreciez) nu mă vor putea influenţa. Şi de aceeava fi tot mai greu ca viitoarea maşină să fie tot unRenault.

Cu atât mai mult cu cât, perioada Carlos Ghosn laRenault pare să ducă marca franceză tot mai departe demine. Conducerea unui mărci doar după cifre seci,reducerile de costuri cu efecte benefice doar pe termen scurt şiobiectivele strict financiare parcă au îndepărtat Renault de ceeace vrea cu adevărat un client.

S-au făcut reale progrese la capitolele undeRenault suferea în trecut, precum fiabilitatea şicalitatea. Însă din câte ştiam eu, cea mai bună cale spresucces este mai întâi potenţarea punctelor forte. Darinovaţia caracteristică modelelor Renault adispărut. Renault Megane 2 când a apărut în 2002impresiona cu senzorii de ploaie şi lumină, pornirea cu card, frânade mână, un design inedit, siguranţă de top şi tehnologie evoluată.Acum Renault Megane 3 este doar o evoluţie, cea mai evidentă ladesign, şi cam atât.

Personal mă aşteptam, dacă se urma trendul lui Megane 2,să vedem la noua generaţie noi motorizări diesel cu 4supape pe cilindru, injecţie directă la benzină, distribuţievariabilă ca timp şi ca distanţă, atât pe admisie cât şi peevacuare, transmisii cu ambreiaj dublu, suspensii adaptive sauchiar montarea celor 4 roţi directoare în serie. Dar nimicdin astea nu am regăsit.

Era "Carlos Ghosn", austeră (personal cred că şi decăderea dinF1 este cauzată în mare parte de restricţiile financiare impuse deLe Cost Killer) dar marcată de o calitate mai mare şi multe modelelansate vine astfel în contrast cu epoca Louis Schweitzer,plină de inovaţii, de dominaţie în topurile europene de vânzări saude îndrăzneală fără limite. Să nu uităm nici derenaşterea mărcii Dacia, datorată tot viziuniiextraordinare a francezului Louis Schweitzer, lucru pentru carefiecare dintre noi ar trebui să fim recunoscători.

Însă nu trebuie uitat că scopul fiecărui producător este să facăprofit. Iar dacă Ghosn a reuşit să îmbunătăţească profitulcompaniei, atunci şi-a făcut bine treaba.

Şi totuşi... Mai există o speranţă pentru continuarea relaţieimele cu Renault. Un model de la departamentul care a nudezamăgit niciodată. Şi pe care sper să vi-l prezint încurând. Direct în categoria de Maşina mea.