TEST: 7 bune şi rele cu noua Mazda2

Noua Mazda2 a intrat în teste naţionale, iar noi am testat pe îndelete versiunea Skyactiv-G 1.5 90 CP Hazumi. Numai bine pentru a scoate în evidenţă 7 puncte tari şi slabe ale acestei noi buburuze de oraş.

TEST: 7 bune şi rele cu noua Mazda2 TEST: 7 bune şi rele cu noua Mazda2

Dacă vrei să cumperi o maşină de oraş, ai de unde alege. Dar dacă vrei ceva cu senzaţii mai sport, atunci te vei orienta, tradiţional, spre Mazda, care avea prin Mazda2 o buburuză capabilă să-ţi redea plăcerea de a conduce la un nivel mai greu de egalat de către ceilalţi concurenţi. Până acum, sportivitatea venea la pachet cu câteva minusuri care speriau unii dintre clienţi: o ţinută de drum mai dură, zgomot destul de mare şi un interior destul de spartan. Am descris deja pe larg în testul nostru internaţional cum este noua Mazda2, acum eu îţi voi scoate în evidenţă 7 puncte tari şi slabe ale maşinii, care te vor ajuta să decizi dacă este sau nu pentru tine.

1. TARE - Ţinuta de drum

A rămas Mazda2 în zona „sportivă” a hatchback-urilor de oraş? Da, a rămas, dar inginerii Mazda au domolit un pic suspensiile, astfel încât acum nu mai sari în aer la prima groapă, călătoriile fiind sensibil mai confortabile. Asta nu înseamnă că au stricat cumva ţinuta de drum, pentru că noua Mazda2 se înşurubează la fel de violent în viraje, urcă la fel de repede în ture (şi trebuie să o turezi la peste 3000 de rpm dacă vrei ca motorul să reacţioneze) şi în general te îndeamnă la un condus zăpăcit, nicidecum liniştit.

Acceleraţia de la 0-100 km/h se face în 9.4 secunde pentru motorizarea de 90 CP benzină, ceea ce pentru şofer e o plăcere, dar trebuie să ţii cont că, în prezenţa unor pasageri şi a unor bagaje, maşina va pierde sensibil din nerv. Totuşi, faptul că japonezii au ales să nu reducă prea mult cilindreea motorului (are 1.5 litri), îi permite să aibă reprize bune de depăşire fără să fii nevoit să o turezi în disperare, aşa cum trebuie să faci cu concurenţii săi. Mazda2 rămâne, aşadar, cel mai sportiv model din Japonia, iar dacă n-ar exista Fiesta 1.0, ar fi şi cel mai sportiv model din segment.

2. SLAB - Zgomotul la viteze mari

La viteze de oraş, toate bune şi frumoase, nu vei resimţi prezenţa motorului, şi nici nu vei auzi zgomote deranjante de la suspensii la trecerea peste denivelări. Totuşi, la viteze de autostradă e mai puţină linişte, atât de la motor, cât şi de la trenul de rulare, iar zgomotele aerodinamice devin supărătoare la viteze de peste 130 km/h. Soluţia e să rămâi în limitele legale de viteză, acolo unde sistemul audio decent va şti să acopere sunetele motorului şi rulării.

3. FOARTE TARE - Consumul

Consumul mediu anunţat de producător este de doar 4.5 litri / 100 km, adică un consum demn de un turbodiesel, nu de un motor aspirat pe benzină. Repet: motor aspirat pe benzină. În realitate, în testul nostru am obţinut un 7.5 l/100 km în 120 de km parcurşi prin oraş, bară la bară, ceea ce, iarăşi, e un rezultat foarte bun.

Cei 80 de km parcurşi în afara oraşului ne-au mai scăzut consumul spre 6.8 l/100 km, sensibil mai mult decât ce au raportat japonezii din laborator, dar foarte bun pentru un motor pe benzină în condiţii de 2-3 grade Celsius afară şi ale unui motor nerodat, cu opriri dese şi un stil de condus mai degrabă sport.

4. TARE - Echipări consistente

Echiparea Hazumi e recomandată celor care iubesc culoarea roşie, oferind tapiţerie textilă roşie, ornamente roşii pe un panou de bord alb, senzori de ploaie şi lumină, precum şi scaune faţă încălzite şi senzori de parcare spate. Ai volanul îmbrăcat în piele, oglinzile sunt electrice şi încălzite, geamurile sunt acţionate electric iar ABS, DSC şi TCS vin în standard, alături de jantele de aliaj de 15 inci, proiectoare de ceaţă, CD Player, ecran color tactil de 7 inci şi sistem de avertizare de depăşire involuntară a benzii de rulare. Mai ai pilot automat şi comenzi audio pe volan, 6 airbaguri şi sistem de start/stop la motor. Mai vrei ceva?

Un bemol în toată această simfonie, mai greu de înţeles, este aerul condiţionat manual. Câţi bani au economisit cei de la Mazda, nu ştiu, dar cadrează ciudat cu o echipare cu mult peste medie... 

5. TARE - Designul şi atmosfera de la bord

Designul exterior nu-l mai comentez, pentru că ar trebui să încep să vorbesc despre Kodo şi sufletul mişcării şi alte minuni din astea, aşa că mai bine nu. O să spun doar că la interior ai un bord simplu, poate excesiv de simplu, dar şi o interfaţă computerizată uşor de priceput şi de folosit, deşi joystick-ul dintre scaune cere acomodare. În mod normal, combinaţia de roşu, negru şi alb ar trebui să te bage în priză, ceea ce se şi întâmplă, dar dacă nu vrei să fii mereu ca iepuraşul Duracell, ai la îndemână suficient de multe echipări alternative.

6. SLAB - Felul său mai smucit de a fi

Da, inginerii japonezi au domolit un pic firea noii Mazda2, dar asta nu înseamnă că nu a rămas o maşină smucită. Unele ţin de sportivitatea ei, altele, de nişte reglaje care ar trebui făcute - sistemul start/stop nu reacţionează întotdeauna cum trebuie şi uneori îţi opreşte motorul când nu trebuie în mersul încet bară la bară; forfecarea dintre ambreiaj şi pedala de acceleraţie necesită maximum de fineţe, pentru că reacţiile sunt specifice unui motor aspirat; trecerea peste denivelările mai mari trebuie făcută cu atenţie sporită, pentru că înmuierea suspensiilor nu a fost atât de puternică încât să nu mai fii aruncat în sus dacă îţi faci de cap cu viteza.

Unii vor fi afectaţi destul de tare de acest punct, dar asta e, nu poţi avea toate lucrurile bune din lume, nu? Senzaţia sport a maşinii vine cu un preţ. Dar apropo de preţ...

7. TARE - Raportul calitate - dotări - preţ

15.590 de euro cu TVA inclus, la care se adaugă 340 de euro pentru vopseaua metalizată (sau 480 de euro dacă vrei vopseaua Red Soul, care arată senzaţional). Atât trebuie să dai pe această maşină în echiparea Hazumi. Dar o Mazda2 de 75 CP începe de la 11.000 de euro, dacă ţii morţiş...

Nu o să spun că e un preţ mic, pentru că nu e - ne aflăm în zona superioară de preţuri din segmentul mic. Totuşi, raportat la dotări, la comportamentul rutier şi la păstrarea valorii de revânzare, e un preţ OK. Dacă obţii un discount de vreo 1000 de euro la dealer, cu atât mai bine, vei intra deja în zona rezonabilului. Dar mă îndoiesc că vei reuşi, pentru că deocamdată Mazda2 se vinde ca pâinea caldă.

CONCLUZIE

Mazda2 se adresează celor care vor sportivitate, avantajele unui motor aspirat şi o atmosferă sport şi veselă la bord. De asemenea, celor care sunt atenţi la fiabilitate şi la valoarea bună de revânzare a mărcii. Nu se adresează însă celor care vor mai presus de toate confort şi un preţ mic sau discounturi mari.

Încearc-o şi tu şi apoi spune-ne impresiile tale! Şi nu uita, dacă vrei un test complet, ai articolul nostru iniţial...