Alfa Spyder este, fără îndoială, una dintre cele mai frumoase decapotabile de pe piaţă. În test, versiunea diesel de 200 CP.

La cît de bine arată Spyder, cu siguranţă că o femeie la fel de apetisantă ar fi plină de fumuri. Ar încerca să exploateze la maximum atuul oferit atît de generos de Dumnezeu, însă nu m-ar mira ca lumea din jurul ei să descopere că nu-i decît o carcasă minunată, dar complet goală.

Încă de la prezentarea oficială din Sicilia, am fost convins că Spyder marşează puternic pe sentimente şi pe sex-appeal tocmai pentru a face uitat comportamentul dinamic mediu. E tentant să gîndeşti astfel, mai ales că verdictul vine repede. Însă, pe de o parte, Alfa a făcut maşini frumoase întotdeauna, deci n-avea de ce să renunţe la acest obicei. Pe de altă parte, italienii n-au declarat nici un moment că Spyder este un roadster pur-sînge. Ce au făcut, în schimb, a fost să asculte “vocea poporului” şi să îi ofere acestuia ce vrea: o maşină frumoasă (puţin zis), îndeajuns de practică, de calitate şi mai fiabilă.
Încercările inginerilor n-au rămas fără rezultat, interiorul fiind poate unul dintre cele mai bune făcute de Alfa vreodată.

Lăsînd deoparte designul (care, fireşte, este la cele mai înalte cote), să observăm cum, peste tot, mîinile noastre ating doar materiale de calitate, fie că este vorba de plastice, fie de piele sau metal.

Toate acestea le cunoşteam deja, aşa că ne-am mirat de invitaţia primită. Mai apoi, am aflat că vom avea ocazia să conducem o versiune nouă, echipată cu propulsorul diesel cu 5 cilindri în linie, care dezvoltă 200 CP şi 400 Nm.
Diesel pe cabrio?! Da, în mod normal nu pare cea mai reuşită combinaţie, însă aici ea capătă un nou înţeles. “Benzinele”, din păcate, nu prea au vînă (dar asta e altă poveste), în timp ce acest diesel i se potriveşte maşinii ca o mănuşă. Mai mult, datorită filtrului de particule, nici vorbă de fumuri. Deci, iată, se poate.

Singura problemă o reprezintă vibraţiile pe care le transmite, mai ales în scaune, la relanti. În rest, trage bine (de pe la 1.400 rpm), nu se plafonează repede, iar resursele sale sînt exploatate judicios de transmisia manuală cu 6 rapoarte. Aceasta din urmă are o timonerie extrem de precisă şi, împreună cu direcţia chirurgicală (şi grea), dă de lucru mîinilor într-un mod plăcut.
În regim sportiv, greutatea mare (1.660 kg) îşi spune cuvîntul (roţile faţă pierd aderenţa repede), dar comportamentul subvirator poate fi controlat cu brio. Cu pilotul de teste ca deschizător, am încercat un parcurs mai spre limită şi n-am fost oripilaţi deloc.

Pentru un vector de imagine (declarat), Spyder se descurcă onorabil, iar cu acest motor pare să fie alegerea perfectă, chiar dacă “mîrîie” cam tare.