Nu este un compact 100% şi nici un SUV compact 100%. Este undeva între. Unde anume – asta se poate spune numai după ce s-a ales versiunea dorită. Noi am optat pentru una mai apropiată de compacte şi nu am fost dezamăgiţi cînd am scos-o la plimbare în jungla urbană.

Nissan Quashqai Nissan Quashqai
La prima vedere – vreau să spun chiar înainte de a vedea maşina –, ceea ce impresionează este preţul. Nu, nu prin faptul că ar fi accesibil, ci dimpotrivă. Pentru versiunea de bază se începe de la aproximativ 18.000 de euro, iar pentru modelul de vîrf se ajunge la puţin peste 30.000 de euro. Un preţ cu care se pot achiziţiona SUV-uri respectabile.

Din punctul de vedere al poziţionării, Qashqai se vrea la jumătatea distanţei dintre compacte şi SUV-uri compacte. Aşadar, nici concurent direct al lui VW Golf, dar nici al lui Toyota RAV4. O alternativă la amîndouă. Designul este tipic pentru Nissan, amintind de celelalte SUV-uri ale gamei. E puternic şi… ciudat. Adică diferit de al celorlalte compacte de pe stradă. Şi nu este un lucru rău, la stopurile din Bucureşti maşina atrăgînd numeroase priviri.

Odată ce urcăm în habitaclu, parcă preţul ridicat începe să se justifice. Cel puţin în partea superioară a planşei de bord, unde calitatea materialelor aminteşte de filosofia Renault. Prima senzaţie pe care o oferă, atunci cînd ajungi la volan, este că te afli la bordul unui SUV: o planşă de bord înaltă, o parte frontală relativ scurtă. La fel şi înălţimea maşinii – foarte uşor comparabilă cu cea a unui SUV compact.

Aşa cum ne-au obişnuit cei de la Renault-Nissan, calitatea materialelor utilizate în habitaclu este una de nivel ridicat, în special în partea superioară a acestuia. Volanul multifuncţional este profilat relativ bine, materialul fiind plăcut la atingere. Raza relativ mică, împreună cu direcţia electrohidraulică, ce permite schimbarea direcţiei uşor şi precis, îl face perfect atît pentru oraş, cît şi pentru drumurile din afara acestuia. Dacă vorbim de parcurgerea unor distanţe mai lungi, care necesită un timp de condus de peste două ore, trebuie menţionat ca util spaţiul din stînga pedalierului, destinat piciorului stîng. Amplasat între turometru şi vitezometru, display-ul computerului de bord este relativ mic, însă oferă informaţiile necesare. Dacă ar fi să criticăm ceva la interior, acel ceva ar fi consola dintre scaune şi suprafaţa de pe partea inferioară a portierelor, pentru care s-a utilizat un plastic “demn” de Logan, însă neajunsul poate fi trecut cu vederea. Sau nu, dacă luăm în calcul preţul.

Scaunele oferă un bun suport lateral şi un confort ridicat, la care contribuie şi cotiera, existentă atît în faţă, cît şi pe bancheta spate. Portbagajul de 352 litri se încadrează în limitele segmentului compact. Este arhisuficient pentru o vacanţă, mai ales dacă ne gîndim la bancheta rabatabilă, ce extinde spaţiul de depozitare la 1.513 litri. În spate, loc este suficient atît la nivelul genunchilor, cît şi la cel al capului, chiar şi pentru cineva de 1,90 m înălţime. La mare modă sînt acum suporturile pentru sticlele de 0,5 litri sau pentru cutiile cu băuturi răcoritoare. La Qashqai, ele se regăsesc atît pe consola dintre scaune, unde sînt poziţionate relativ sus şi ar putea incomoda la schimbatul treptelor de viteză, cît şi în cotiera de pe bancheta spate, unde sunt în număr de două, foarte utile în cazul parcurgerii unor distanţe lungi.

Dar să revenim la poziţionarea maşinii pe piaţă. Avem de-a face cu un automobil compact, proiectat pentru aşa-numita junglă urbană, dar el poate fi extrem de distractiv şi în weekend, la munte, la mare şi chiar pe un off-road de dificultate redusă, datorită gărzii la sol ridicate. Propulsorul este bazat pe acelaşi bloc motor de 1,5 litri dCi care se regăseşte pe multe dintre modelele Renault, Nissan şi chiar Dacia. În cazul de faţă, dieselul dispune de 106 CP. Arhisuficienţi, am putea spune, pentru oraş şi chiar pentru autostradă. Reprizele sînt bune, însă e necesară o schimbare mai frecventă a vitezelor pentru a obţine maximul de cuplu, de 240 Nm la 2.000 rpm.

Din punctul de vedere al performanţelor dinamice, Qashqai nu se ridică la nivelul celor 106 CP de care dispune. În treapta întîi, acceleraţia este lentă, liniară şi insuficientă pentru a face o impresie bună. În schimb, odată ce se schimbă în treapta a doua, se poate discuta chiar şi de o mică atitudine sportivă. Desigur, dacă ne uităm la tipul de accelerare de la 0 la 100 km/h (12,2 secunde), numai de sportivitate nu poate fi vorba. Însă sînt oferite reprize suficient de bune.

Cutia de viteze cu şase trepte este bine etajată şi prezintă o cursă relativ scurtă. Indiferent de stilul de condus, consumul mediu de combustibil afişat de computerul de bord nu a depăşit 6,5 litri – nici măcar în condiţii de trafic “bară la bară” şi cu climatizarea “dual-zone” pornită. Chiar dacă este mai înalt decît la un compact obişnuit, centrul de greutate e poziţionat relativ jos. Se pot efectua manevre tipice unui “test al elanului” în condiţii optime de siguranţă – totul este să nu se exagereze.

La capitolul stabilitate, putem spune că o importanţă ridicată o au anvelopele care echipează automobilul. Vorbim de pneuri 215/65 R16, suficient de late pentru a amortiza bine gropile, şinele de tramvai şi alte denivelări tipice unui oraş românesc. Preţul modelului testat, cu echiparea Tekra şi dieselul de 1,5 litri dCi, este de 21.650 de euro cu tot cu TVA. Destul de scump pentru un automobil compact, dar relativ OK pentru un SUV compact. Probabil şi de aceea, vînzările estimate de dl Ianculescu, director general Nissan România, sînt destul de mici: aproximativ 350-400 unităţi pentru 2007.